BIFURCATII. Istorioare talmudice

Mi-a povestit cineva urmatoarea pilda. Se zice ca intr-o seara, la usa unui rabin, se infiinteaza doi oameni sarmani care-i cer de pomana. Unul dintre ei e un amarit care toata viata lui a fost sarac lipit pamintului. Celalalt a fost odata bogat, apoi, cine stie din ce pricina, a decazut si a ajuns in starea mizerabila in care il vede inteleptul. Problema e ca rabinul nu are decit o singura moneda pe care nu o poate nicicum imparti. Cui o va da? Pe cine va ajuta? Pe cine va face el fericit? Solutia talmudica este: rabinul va da banul celui care a fost bogat, pentru ca acesta, stiind deja ce inseamna bucuria vietii inlesnite, cu atit mai mult se va bucura chiar si de o palida, scurta aducere aminte, pe cind saracul, obisnuit cu raul, nu pierde cine stie ce odata cu acea moneda. Cu alte cuvinte, suferinta fostului bogat, in noua lui conditie, e mult mai mare decit a celui dintotdeauna sarac si merita mai mult alinata. Argumentul si pilda mi se par precare. Cred ca rationamentul se poate usor inversa: banul trebuie dat celui sarac, pentru a-i produce macar o data in viata o bucurie (rabinul nu […]