BIFURCAŢII. La Moscova, în Săptămîna Luminată
- 17-05-2013
- Nr. 673
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 9 Comentarii
La Moscova, Paştele e altfel decît îl ştiam. Mai bine zis – nu e. Din balconul camerei în care locuiam, la etajul unsprezece al unei clădiri de treisprezece etaje, vedeam bine mănăstirea Donskoi. Mă aşteptam ca, după miezul nopţii de Înviere, să văd rîuri de lumină inundînd străzile din preajmă. Nimic. Linişte şi pace, străzile nu păreau mai animate decît de obicei. În faţa tuturor mănăstirilor în care am intrat era poliţie, în unele şi nişte paznici în uniformă căzăcească. Nu mi-e clar ce făceau, ce păzeau (explicaţia prietenilor de aici e că, într-un stat poliţienesc ca al lor, trebuie să facă şi poliţiştii ăştia ceva, aşa că îi repartizează peste tot; e drept că în staţiile de metrou sînt ciorchini, iar pe 6 mai, în ziua mitingului anti-Putin din piaţa Bolotnaia, străzile din jur erau literalmente înţesate de poliţişti care nu păreau cîtuşi de puţin prietenoşi). În biserici, foarte puţini bărbaţi; iar femeile, toate, cu capul acoperit. Lume multă, în schimb, în zilele astea libere, în parcul Gorki din apropiere, o adevărată pădure pe malul rîului Moscova. Totuşi nicăieri, în oraş, n-am simţit atmosferă de sărbătoare. Dacă ruşii (mai) sînt religioşi, atunci îşi ascund bine sentimentele şi credinţa. […]
mi-au *placut* rushii pe care i-am intalnit. Mi i-am facut, p-aproape *tatzi*, chiar pretini.
Nu confundatz’, rogu-va, Imperiul (au, apucaturili in catra) cu *oamenii*.
Nu, nu-mi par chiar deloc mai ”abisali” decat romanii.
Imi par doar oameni sadea. Care-shi mai ”ogoaie” – ca shi-ai noshti, de altfel, ca & mine, di altfel – oleaca *amaru’* cu cate-o vodka.
Parerea *mea*? E ca nu potzi fi ”ne-abisal” daca-tzi *chiar pasa*. Ca, *nu* cu gentiletz-uri da salon potz’ chiar *infrunta veatza*.
Distantza dintre-un S. (cu premiul Nobel) & cei care-au *chiar* suferit pan’ temnitzile *noastre*, e ca de la cer la chiar pamant. Shi e *chiar pacat* c-ai *noshtri* n-au avut curaju’…Curaju’, hotararea de-ashi fi trimes, chiar precum marele S., scrierea, marturia, pa chiar p-afara.
Nu c-ar fi fo’, aia dintre razboaie, di pa la noi, mai ”ca lumea”. Ca *nu erau*, ca tzineau lumea (marea massa)
chiar *analfabeta*.
Dar, vezibine, *nici nu shi-au permis* sa *lichideze*
sute da mii, sa distruga alte sute da mii de vietzi.
Nu suntem chiar *nicicum*, diferitzi, c-atatzia *rushi*
au tacut malc.
Parerea *mea*? E ca *nu exista* ”pshihologia popoarelor” – chiar cum au inaintat-o atatzia inshi ”celebri”. E ca *nu se poate generaliza*. E ca de *om* depinde d-a fi chiar *Om*…
No numa’ fain &-o vacantza placuta tuturor,
Nea Marin
Multumesc, @Luci D. La Duino, pe vremea K&K-ului trandafirul doar a declansat leukemia, cum spune legenda (sau chiar o fi fost asa?). Eu ma refeream in spirit de „istorie virtuala” la cum s-ar fi schimbat (sau mentinut?) pasiunea pentru Rusia a celor ca Rilke – sau Euler, ca tot suntem la articolul unui matematician – daca ar fi trait vremurile WW2. Sau, in oglinda, a celor fascinati de cultura germana.
Rilke a murit in decembrie 1926 la sanatoriul Valmont de la Montreux (Elvetzia), 8 (opt) ani DUPA caderea Imperiului Chezaro-Craiesc.
In ceea ce priveste pasiunea lui Rilke pentru Rusia, dl Lucid este rugat sa ia legatura cu Lev Tolstoi.
….Rilke a fost intepat la timp de roza in Triestele chezaro-craiesc. Daca traia intr-o seara uda din primavara lui 45 undeva in Prusia orientala, sa zicem in Danzigul lui Guenther Grass – SS Frundsberg, ar fi fost martor cum calul ala alb (o fi fost cel care-l trantise pe Stalin la repetitie, asa ca generalissimul i l-a dat lui Jukov sa-l calareasca la parada victoriei) a facut prapad in „fanul” pajistilor teutone – vezi ce scrie Anthony Beevor in ultima mare reconstituire in carte a bataliei pentru Berlin. Sau poate Rilke facea cunostinta in zona Trieste cu calul si el alb al maresalului Tito, care a facut prapad in „fanul” italienilor din zona incat numai dupa 50 de ani si sfarsitul sistemului comunist (nu si al comunismului!) au prins curaj sa vorbeasca.
Sonet către Orpheu (I. XX)
Ce-ţi bâigui, Doamne,-i lucru-aproape calp,
după ce tu, făpturile s-audă
le-ai fost deprins!… Era-ntr-o seară udă
de primăvară,-n Rusia… Un cal alb
venea din sat, încetinit în goana-i
de funia piedicii, – fără stăpân,
dorind să pască,-n noapte,-n pajişti, fân;
ah, cum mai unduia, buclată, coama-i
pe lungul său grumaz, în cavalcada
lui frântă,-n timp ce sângele-i havuz
era, sau spumeg aprig cum cascada.
Erau într-însul vastele întinderi,
întreaga-ţi sagă o avea-n auz.
Icoana asta e, – n-o afli-altinderi!
Dupa ce traiesti o iarna ruseasca esti mai intelegator cu alcoolismul pe baza de vodka. Rusii sunt oameni ai extremelor, nu degeaba Dostoievski punea ca motto in Demonii: o, de-ai fi RECE sau FIERBINTE… Diferenta rusi-romani se vede si in ortodoxia fiecaruia: nenumarati martiri si secte care de care mai ciudate versus \”adaptabilitatea\” majoritatii cam la orice, inclusiv la comunismul adus tot de rusi. Ne place sau nu, rusii sunt un popor mare, din pacate mult mai putini rationali decat nemtii, eternii lor rivali in spatiul est-european. Lipsa exercitiului democratic am putea spune, dar este si nevoia poate un pic genetica de batyushka (tatuca), asa-i spuneau mujicii tzarului, azi intelectualii inlocuind tatuca cu gospodarul – hozyain. Intelighentzia era exasperata pe vremea lui Eltzyn de anarhia capitalizarii salbatice – net hozyain – nu avem un gospodar, spuneau, iar Putin asta le-a dat – iluzia (poate partial adevarata) ca au un gospodar sa-i conduca (si domitorii nostri se intitulau hospodari). Cel putin pentru inca 3-4 generatii nici un semn ca democratia va fi insusita de rusi. Desi maimutareala ei ca in Romania – formele fara fond – s-ar putea sa fie tot atat de paguboasa.
PS Cred ca \”Tverski\” e fosta ulytza imeni Gorkogo (starda Gorki) redevenita dupa 91 Tverskaya – adica strada ducand spre Tver – fosul oras Kalinin.
E interesant ca rusii n-au trebuit sa dea jos turnurile Kremlinului ca populatia sa accepte un astfel de regim,probabil unii cred ca e mai multa libertate decat in comunism.Nu persoana lui Putin e problema,ci mafia care s-a dezvoltat enorm dupa caderea comunismului.Chiar daca se scapa de Putin,nu va fi democratie in Rusia.Cu cat un stat e mai „mare” cu atat e mai opresiv si mai autoritar.
Intr-adevar, clima in care traieste un popor ii formeaza personalitatea.Lipsa de nuanta in clima(fie e cald,fie e rece) formeaza un tip gandire dualist(fie e alba,fie e neagra).Asta explica de ce nemtii sunt mai organizati calculati si reci,iar spaniolii,italienii si grecii sunt mai calzi si relaxati.
Умом Россию не понять,
Аршином общим не измерить:
У ней особенная стать —
В Россию можно только верить.
(Feodor Tiutcev, 1803-1873)
Cu mintea Rusia n-o poţi înţelege,
Cu-arşinul simplu nu-i afli măsura
Ea se conduce după propria-i lege –
În Rusia nu poţi decât crede.
Tu nu traiesti aici, nu poti intelege\” – pe-asta nu au spus-o prietenii rusi?
In rest, de la departare, nu pare esential diferit. Sigur, n-avem o tiranie ca-n Rusia, asta-i o prostie. Nici patima rusului – o fripturica, o mangaiere pe crestet ne ajung.