BIFURCAŢII. Nimic

Pe 1 octombrie, cînd va apărea revista la chioşcuri, va începe şi anul universitar. Vor fi discursuri. Optimiste. Şcolile au început deja, de două săptămîni – tîrziu, spun mulţi. Au fost discursuri. Au fost şi slujbe, au fost sfinţiri. S-au fost uitat. Aleluia. În van. Duhurile rele au rămas. Parafrazîndu-l pe Bacovia, încă o toamnă nouă pe vechile dureri. Îmbătrînim degeaba. Ce aşteptăm de la noul an? Dacă sîntem cît de cît lucizi: nimic. Pentru că nothing will come of nothing – din nimic, nimic răsare. Oare guvernanţii ştiu? Îl vor fi citit sau văzut ei pe Shakespeare? Shakespeare nu e lectură obligatorie în curricula actuale. Bine-ar fi să fie. Măcar la SNSPA. Ministerul nu face decît să reproducă şi să administreze, de pe-o zi pe alta, sărăcia cu care ne-a şi ne-am obişnuit. Sărăcia care ni se pare de-acum normală. „Gestiunea nimicului” – ar fi un program masteral de succes. Foarte necesar. Singura acţiune a ministerului şi a ministrului pare să fie închisul ochilor. Sătul de nenorociri, ministrul nu vrea să vadă plagiatele colegilor săi (pentru că nici nu ezistă, vorba bancului), nu vrea să vadă salariile de ruşine ale asistenţilor şi lectorilor universitari, nu vrea să vadă mizeria […]