Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
BIFURCAŢII. O dimensiune în plus
- 13-07-2012
- Nr. 632
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 2 Comentarii
Mărturisesc că sînt din ce în ce mai derutat. E drept că, la urma urmei, dreapta și stînga sînt doar niște convenții – dar totuși. Actualul PDL s-a desprins, dacă îmi amintesc bine, din FSN și s-a declarat de stînga. A și fost membru al Partidului Socialist European sau al Internaționalei socialiste, nu mai știu, postură din care a obstrucționat o vreme intrarea PSD în acel select conclav . Apoi, nu mai țin minte în urma cărui congres (alta era pe vremuri, mergeai la sigur: Congresul IX – PMR redevine PCR și tovarășul Nicolae Ceaușescu devine secretar general etc.), PDL și-a descoperit vocația populară (rădăcină înșelătoare, popular nu la populism trimite), i-a părăsit pe socialiștii europeni, lăsînd loc liber PSD, și a trecut la populari unde, pînă la noi ordine, a și rămas. Evident, aceste căutări identitare care au dus la necesarele clarificări doctrinare s-au făcut treptat, pe fondul unor aprinse discuții între ideologii partidului – Boc, Blaga, Băsescu, Frunzăverde, Videanu, Udrea – și cu consultarea masei de membri cotizanți. Shiftul la dreapta a adus partidului și sîngele proaspăt al unor intelectuali de marcă – Baconski, Paleologu, Preda, Macovei –, evitînd astfel extincția de tip egiptean, prin reproducere în cerc […]
In „bifurcatia” de fata a distinsului autor am putea avea un fenomen rar:
iluzia olfactiva. Ea e construita din fraze, multe dintre ele
corecte si acceptabile. Ne aminteste de o iluzie optica cunoscuta: reprezentarea
intr-un desen a unei semisfere, pe care o percepi fie ca privita din exterior,
caz in care pare convexa, fie dinspre interior, caz in care pare concava. Unii o
vad in unul din feluri, altii basculeaza intre cele doua interpretari.
Daca te uiti numai la o bucata din desen, nimic de reprosat.
Dar autorul, cu dreptul lui de creator, ne impune o interpretare univoca a ceea ce ar fi putut fi o
rara iluzie olfactiva, interpretare pe care o realizeaza cu un singur cuvant: „pestilential”.
Acest cuvant, central in constructia acestei bifurcatii, exclude orice simpla iluzie olfactiva.
Realitatea ne e tuturor accesibila: avem un prezident suspendat,
am avut o cadere de guvern, am avut schimbarea presedintilor celor doua camere ale Parlamentului.
Totul s-a petrecut constitutional. O uniune de partide a fost motorul,
dar toate partidele, afara de unul, au contribuit. S-a manifestat o caracteristica benefica a democratiei:
capacitatea de redresare (schimbare) rapida. Probabil ca acuzarile care se aduc celor demisi sau celui suspendat
nu sunt cele depline, anume: grup organizat in vederea unei inalte tradari. Avem date publice:
1. imprumuturi externe la FMI, uriase, in loc de accesare a fondurilor europene,
2. sectoare vitale (sanatate, educatie) nefinantate
3. dispret fata de specialistul in functie (medic, profesor, s.a.), dar si fata de pensionar
ale caror drepturi au fost incalcate,
4. daune aduse capitalului intangibil,
5. actiuni fara onoare, in numele Statului, Stat silit sa preia lipsa de onoare a unor
persoane cu „demnitati”,
6. incercarea de a da unor firme straine, practic pe nimic, resurse naturale,
o data cu exportarea locurilor de munca aferente,
7. incercarea de a distruge structurarea Tarii in judete, in dispret fata de realitatea prezenta si istorica,
8. actiunea fara precedent de propaganda mincinoasa contra Romaniei, care din pacate a depasit puterea de
intelegere a politicienilor europeni, care au repetat acuzatii absurde emise la Bucuresti
(lovitura de stat, arestarea judecatorilor Curtii Constitutionale, inclusiv preluarea minciunii prezidentului
suspendat, facuta catre cancelarul german, ca nu am avea reglementata in Constitutie suspendarea presedintelui.
…….
S.a.m.d.
E de asteptat sa urmeze procese cu deplinele acuzatii. Datele din auditul de la Guvern curg continuu.
Masurile de reparatii vin si ele repede ( printre ele: readucerea salariilor la nivelul anterior
(sigur, mai ar fi indexarea tinand cont de inflatie) preluarea — „plagierea” ? — masurilor preconizate
de guvernul Tariceanu de ajutor pentru firme mici si mijlocii, etc.).
Asistam la fenomene interesante. Pe de o parte avem pe cei care s-au exprimat clar, raspicat, univoc
(vezi puternicul videoclip facut de Maia Morgenstern pe tema aurului Romaniei; artista isi pune uriasa forta expresiva
in slujba marilor valori morale, cum au mai facut si fac mari actori romani), pe de alta parte avem pe dibacii creatori de dileme
care devin brusc zicatori si raspanditori de informatii si acuzatii false, univoc si nedilematic formulate, despre propria tara.
In presa din ultima vreme avem diverse grade de ilustrare a unor: metamorfopsii, poropsii, dismegalopsii, teleopsii, macropsii, micropsii.
Se ajunge pe alocuri chiar la pareidolii.
PS Afirmatii din ceeasi familie cu cea care cuprinde cuvantul „pestilential” sa-i fi adus unui
faimos individ locul in conducerea CNSAS? Acolo, dupa ce a produs falsul celebru, impreuna cu amici, in ce-l privea pe un alt amic,
a juns nu in justitie ci la conducerea ICR. Numai ca el nu viza partide sau uniuni conjucturale de partide ci
insusi poporul roman.
Iata un citat, (acesta e tot olfactiv) din multe: „Puturoșenia abisală a stătutului suflet românesc… spirocheta românească își urmează cursul pînă la
erupția terțiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconștient, pînă ce mintea va fi în sfîrșit scobită:
inima devine piftie, iar creierul un amestec apos.”
—H. R. Patapievici, Politice, ediția 1996, pag. 49
Daca domnul Ornea nu mai recunoaste ceea ce credea a fi adevarate valori (Baconski, Preda, Paleologu, Macovei etc), inseamna ca, in curand, ne va vedea pe toti Orneii dumnealui. I-as aminti domnului Ornea ca vanitatea este pacataosa. Asta asa, in cazul in care ii pasa!