Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
BIFURCAŢII. O eroare de logică şi o problemă de morală
- 24-10-2013
- Nr. 696
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 37 Comentarii
Apare frecvent în publicistica noastră şi, mai general, în spaţiul public o gravă eroare de logică născătoare de mari confuzii. Argumentele unui preopinent nu sînt discutate aplicat, sînt chiar eludate, invocîndu-se motive deloc la chestiune: calitatea morală îndoielnică a acestuia, scăderile sale, de multe ori reale, în chestiuni care n-au nici o legătură cu subiectul, stilistica intervenţiei sau chiar mobilurile sale oneroase; apoi, polemica urmează pe alte coordonate, punctul de plecare fiind adesea uitat, intervenienţii ulteriori ignorîndu-l, uneori, cu desăvîrşire. Cineva care nu s-a manifestat activ ca anticomunist înainte, de exemplu, n-a semnat un protest pe care alţii l-au semnat, nu ar fi, astfel, îndreptăţit să se declare acum anticomunist şi să reproşeze altcuiva atitudini sau convingeri care i se par greşite – iar ceea ce reproşează el, oricît de întemeiat, nici nu mai e luat în discuţie, întrebările sale rămîn fără răspuns. Cineva care a făcut, înainte, compromisuri nu ar mai avea, acum, calitatea morală pentru a sancţiona compromisurile altora sau pentru a denunţa erori actuale de raţionament ori fapte considerate reprobabile. Or, logica şi adevărul nu cu moralitatea au a face. Dacă un criminal dovedit spune un adevăr, acel adevăr nu poate fi negat pentru că emiţătorul e un […]
(Tot așa, repede. Am de lucru si nu trebuie ratat, e f. greu, cu „criza).
Ideea „intelectualitatii vizibile” si a alteia invizibile imi suna un pic a islam, a „profet ascuns”. Nu e nicio ironie…In fine… E cum ziceti…Avem o „intelectualitate vizibila” nu foarte frecventabila. Citeam ieri regretele lui HRP care taman se „retragea din viata publică” (cred ca s-a mai „retras”). Omul a suferit…cum zice Coluche. (On a suffert). Dar nu-i vine nicio clipa ideea ca este, el insusi, ura SA – cauza urii ceorlalti. „Noi (si ai nostri) iesim din discutie”. Daca nu ar fi VINĂ ai putea zice ca e infantilism. Dar avem „profeți ascunși”: de3-4 ori l-am vazut la TV pe Solomon Marcus, acum o saptamana-două, l-am decoperit pe Serban Foarta…si, mai sunt si altii. (Nu sunt cineva „la curent”- „cultura” ca gesticulație ma cam face să scot pixul).
Problema „vizibililor” si „ascunsilor” este cea romaneasca in general: nu stim de concurență loiala, avem anume vedete intelectuale vizibile, din obisnuința, din politețe, din bună-cuviință. Astea nu sunt metode de selectie!
Bon. Scrierile „celor de mai sus” (care categorie?) nu prea sunt „suficiente” ptr ca sunt simple exercitii intelectuale mai degraba narcisice. Unele sunt – ca exercitii intelectuale, zic, absolut stralucite. Mais…qui prodest? Iata (voi ataca pe cineva) am imprumutat unor colegi mai tineri cu și mai putini bani decat mine, „Parabolele lui…” Au fost trei, care mi-au zis la urma acelasi lucru (ultimul l-a si formulat rotund): Eu: „Ei ai aflat ceva (din carte)?” El: „Da, am aflat ca AP e foarte inteligent”. Cam asta e adevarul. Nu scrii o carte desprea „parabole” pentru asta…. In regula generală valorizam prea mult „inteligența”, „CV”-ul, in defavoarea gandirii solide (nu a celei „inteligente”). Stiti (schimb un pic registrul).. Un arhitect fondator al miscarii moderne, Le Corbusier, nu a avut diploma. Avea o scoala de meserii. Nu esti angajat, azi, in Occident, ptr ca ai un „CV”. Esti, si prosperi, daca stii sa FACI, iniferent de „CV”, imagine si alte aparențe.
(Va trebui sa ma opresc).
„Clasificarea” nu poate să fie corecta (cred ca sa ziceti) ptr ca nu avem glanda irespectului initial. Vorbesc de irespect ca strategie de abordare, nu de intelegere. Adevaratul sceptic, omul cu simt critic, nu are respect a-priori. Cititi reactiile „forumistilor” in josul productiei oricarei vedete intelectuale romanesti (convenite). Este cel putin politicoasă. Jumatate nu inteleg textul….Dar plina de baise-mains et ronde(s) fesses. Si nu s-ar putea zice ca „vedetei” ii displace. Pe mine ma ia amocul, indata ce deschid o revista „culturala”. Aici suntem…..
Ar trebui gandite si solutii (descriem cam de multisor aceasta stare de lucruri)
Nea marin: zic „dumneavoastra” de obicei: Dar n-o luati…ca …impunere a distantei…(nu nimeresc vorba), pot sa zic usor „Dumeavoastra sunteti tâmpit”…Nu pierdeti, adica, nimic daca va spun „d-voastra”. Dar ma cam jeneaza admirățili. Intai ca nu stiu sa raspund, apoi ca mi se pare mai onest să ne certam. (pour la bonne cause, fireste).
dezvolt-o chiar dez-involt, cam chiar asha: ” Bre, Nea Marine (adicatelea, la *singular*, ca-ntre pretini ce ne aflam, pi sarma)”. Ca, nu-mi cade conciu… Shi-mi chiar place.
Numa’ fain,
Nea Marin
cu care operam:
a. Cei cativa dizidenti adevarati, care au supravietuit:
Ex.: Paul GOMA, Doina CORNEA,…
b. Actuala „aripa de dreapta a intelectualitatii vizibile”;
c. Actuala „aripa de stanga a intelectualitatii vizibile”;
d. Categoria (neomogena) mult mai numeroasa decat suma celorlalte enumerate anterior:
Intelectuali* mai putin „vizibili”, aflati in tara sau peste hotare, care au dezavuat, inainte si dupa, clar, regimul comunist si nu s-au compromis prin acte de colaborare
nici cu acesta, nici cu ceea ce a urmat. CV-ul profesional al acestora nu este in nici un caz inferior celor „vizibili si zgomotosi” si nu exista absolut nici un motiv pentru a nu fi considerati „intelectuali”!
e. „Cei cu adevarat multi”, carora vorbele-scrierile-faptele celor de mai sus ar trebui
sa le fie UTILE.
Faptul ca, de ex. Doamna Cornea nu mai vrea sa vorbeasca cu ALTII, sau ALTII nu vor (deloc) sa vorbeasca despre (sau cu) Domnul Goma, ne spune ceva ? Galceava acerba, disgratioasa si paguboasa intre categoriile b. si c., ne spune ceva ? Faptul ca adevarata clasificare nu este la nivelul ideilor-solutiilor, ci se invarte in jurul unei singure persoane publice, ne spune ceva ? Faptul ca orice tentativa de a crea o manifestare publica, vizibila, a celor din d., este atacata, bruiata, desfigurata cu indarjire, spune ceva ? Faptul ca, pe buna dreptate, cei din e., complet debusolati, nu (mai) stiu nimic despre a. si d., dar ii injura, selectiv sau grupat, pe cei din b. si c., ne spune ceva ?
*apartinand tuturor domeniilor cunoasterii
Dezolat, un sorriso. Imi pare rau. Sunteți ambiguu. Nu am timp acuma – de-abia imi incep ziua, dar sper, sper că ne vom înțelege. (va mulțumesc „Nea Marin(e)”..nu stiu sa dezvolt chestia asta…
@Michidutza
Da, ziceti si intelept si elegant. Bine, sa fie sport, vorba unui combatant, dar „fairplay”. In rest, n-aveam de gand sa „sinucid pe nimeni”!
@A.R.
Noroc cu Michidutza…Marturisesc, e cam greu sa va urmaresc:
Daca „analiza” (secretia) e corecta, daca, asa cum am sperat mereu, chiar sunteti unul
dintre aceia (cum cred ca as fi si eu), atunci de ce naiba nu intelegeti ca ASTA spun ?!
De ce sunt „acele exemple” TOTUL si noi, NIMIC ?! Noi ce suntem, frezori-rabotori ? Ah, nu scriem in ziare, nu suntem ministri, nu suntem „vizibili” ? Dar suntem DESTUI* si putem DEVENI SEMNIFICATIVI, daca….?! Daca ce ? Daca, pe de o parte nu ne scoatem ochii intre noi, exact ca CEILALTI, acceptand cateva minime principii. In al doilea rand, putem afirma adevarurile NOASTRE, fara a fi atacabili ca „profitori”, nici „atunci”, nici „acum”. Si, in sfarsit, aceste adevaruri ale noastre nici macar n-ar fi (vezi „Apelul catre lichele”) atat de diferite**. Doar ca n-ar mai fi compromise de… persoane! Aceasta este ESENTA mesajului meu, nu doar catre Dvs.
Insinuarile nu-mi plac; va intreb doar, candid, daca v-a trecut prin minte cat este de PROFITABIL*** ca ideile juste sa fie compromise pentru ca le sustin persoane …
„neconvingatoare” ? Reflectati, un pic. Daca sutele, poate miile, de intelectuali cu nimic mai prejos decat cei de-i vedem acum, ar fi facut BLOC impotriva anumitor acte politice (fara sa „puna botu’ „), nu credeti ca am fi aratat putin altfel ca tara, astazi ?! ACESTI OAMENI EXISTA!!! Si sunt, pentru unii, O PRIMEJDIE DE MOARTE!
Nu-mi place sa evit chestiunile „delicate”, stiam ca vor sari unii in sus daca ma ating
de „tabu-uri”; am spus exact ceea ce SE INTAMPLA, fara sa iau partea nimanui****. Si tot m-am trezit „avocatul diavolului” (alaturi de tata, fie-i tarana usoara). De, oameni cu certitudini morale si logice…
In prima parte din ce scrieti m-ati pierdut complet, va citez:
/”tabara anticomunista opune sloganuri, nicio experienta personala, unei opinii, poate
„gresită”, dar personala, adica experimentata de BB-C, adica autentica”/ ???!!!
Cum „nicio experienta personala” Moncher ?! Dar unde dracu’ erau, la Paris ? Au mancat salam cu soia, nu stateau in Primaverii. Doar daca nu faceti exact ce reprosez, anume ca reduceti „tabara anticomunista” la V.T….Daca ganditi la o „experienta de opozitie deschisa”, asta-i altceva; doar ca trebuie sa scrieti corect daca vreti sa ne intelegem.
Eu unul, fara sa va trantesc usa-n nas, nu mai am chef de astfel de dialog al surzilor.
Daca bunul Dumnezeu va hotari, nu voi refuza o discutie „in direct”, unde sper sa mearga mai bine.
Cele bune.
*Oricum, INCOMPARABIL mai multi decat cele patru-cinci nume sacrosancte.
** Ce face si ce spune popa, cum citam.
*** Pentru cine oare ?
****Am spus doar ca NU-MI PLACE ce se intampla.
PS Promit, solemn, ca ORICE ati scrie, nu va mai raspund. Am, in schimb, aceasta doleanta catre Dvs : Cititi, VA ROG, macar de doua ori ce am scris, inainte de a raspunde. Daca se poate, nu mai faceti si altceva in acelasi timp. Multumesc.
Daca ati ajuns la fundul sacului si sunteti nevoit sa apelati la argumentul ”ad hominem” inseamna ca insomniile chiar va macina. Somn usor.
E sport, Michidutza, stați liniștit.
,,Fie ca memoria tuturor lucrurilor intamplate sa fie uitata si stinsa ca un lucru ce n-a avut loc.”-Henric IV(1589-1610) ,,Cine controleaza trecutul, controleaza si viitorul, si cine controleaza prezentul, controleaza trecutul” Orwell ,,1984″
Aveti, un șarm nebun, totuși….
Cazul aparte este aparte din alte motive…Cele pe care le vedeti ar putea fi formulate, probabil, de patriarhie (originea…etc). Reprosul esential este de remarcat in discutia comunism/anticomunism: tabara anticomunista opune sloganuri, nicio experienta personala, unei opinii, poate „gresită”, dar personala, adica experimentata de BB-C, adica autentica. Sesizati oare diferența? (am sugerat deja „decența” lor ca posibil motiv). Daca va uitati atent, ce spune domnul este perfect echivalent cu „cea mai avasata conceptie asupra lumii si vietii” (v-aduceti aminte…). Dl. face același lucru, cu ALTA „concepție”, dar cu aceeasi tehnica. Poate chiar mai rudimentara. Tehniceste vorbind, observarea, chiar scrupuloasă, a asemanarilor dintre manifestarile unei religii si ale unui totalitarism NU duce la concluzia ca totalitarismul este un neam de religie, asa cum TOATE simptomele gripei prezente, nu conduc necesarmente la concluzia ca ai gripa – afara de cazul ca AI GRIPĂ, ca ai virusul!. Poate fi o nevroza, de pilda. Inductia, gandirea de „jos” in „sus”, nu functioneaza. ——Gripa produce simptomele, nu simptomele, gripa—– (Dl. Codan v-ar putea mai multe relatii, cu certitudine). RA, (care e la fel de putin riguros), sugereaza mai degraba o caricatura a religei. O discutie aplicata, de pilda asupra ultimului articol, ar fi mai lamuritoare.
Analiza de la „Sa admitem ca cineva: …” în jos e corectă! Imaginați-va cum se simte, azi, „cineva-ul” de care vorbiți. AZI, intr-adevar. Aveti dreptate. Nu au putut să „actioneze”. Dacă măcar cei care au „acționat” cum ziceți, ar fi produs ceva… Ar fi obiectii la flori si primaveri…
-daca „apelul catre…” era semnat de altcineva…As zice ca putea fi semnat de oricine care sa se fi tinut de el (de apel). Daaca v-ati tinut, atunci trebuia sa-l fi semnat.
draga ”Adrian R”, de pe *prima pagina*, d-a te admira!
Minunat scris. merita – m-adresez *celorlaltzi* – chiar *cetit*…
Numa’ fain, Adriane,
Nea Marin
Observ cum ca lumea nu prea cunoashte regulile conversatziei. Pe mine unu’ ma jeneaza doar doua metode:
1) Cand n-ai ce raspunde (n-ai argumente), meri la om
(”ad hominem”, cum scria Codan mai sus). Nu e corect, ca, omu’, pa sarma, nu-l cunoshti. Shi, facand ”pshihanaliza” de doi bani, a la Plesu, o dai in bara de multe ori.
2) metoda a doua e de a da cu copy-paste, de-a culege *doua randuri*, a le *scoate din context* &-a arata autorului scrisorelei/articolului cat e el de tembel.
Nu, nu mi se pare corect. Da’ vorba aia: io scriu (pe Forum Academic Roman) de ani de zile despre ”Arta Conversatziei” – mda, titlu de piesa de teatru (chiar de roman) din perioada cand Romania se inaltza-n sbor…
Shi-i drept: a scrie pa sarma pretinde s-ai chelea *groasa*: nu, nu-i pentru ”mimoze”…
Mi sa-ntamplat (rar, foarte rar) sa ma *simt rau*, vazand cum scriu unii &altzii. In genere, * toate* locurile pe care le-am vizitat m-au tratat *foarte bine*. Nu ma refer aici doar la ”shefi” (la redactori) ci la amatorii de-o ”bere pa sarma”.
Desigur, cand mi-s luat ”la shtanga”, raspund (chiar am dreptu’ s-o chiar fac) cu ironie. Dar, nu am *niciodata* dreptul de-a ”da-o intoarsa”, de-a ma preface ca o prostie scrisa n-am scris-o. In acel caz, am facut-o *adesea*, imi cer chiar scuze. Ca, lumea, daca shtii cum sa scrii (ca, in fond io chiar cred ca lumea e *buna*), chiar *iarta*…
No ghine, incheiai tirada asta cam gretzoasa despre cum de-a scrie,
cele bune tuturor,
Nea Marin
Poate ca era mai bine sa asteptati noaptea….”Vizatul” este un obicei sistematic
practicat de unii; cred ca doar l-ati preluat, din reflex indus. In ceea ce ma priveste,
incerc sa fac, cat mai explicit, contrariul. Vad ca n-am reusit; a fost doar … o
imprudenta.
Daca ceea ce ma tot ostenesc sa va transmit, cu buna credinta, sunt „secretii”, addio.
Nici n-au cum sa va fie clare, daca folositi o singura ureche/lob; nu mai spun de pe care parte.
Of bre domnule…nu se poate transforma la crasse de tympan en sacre du printemps…Brava gușterime intelectuală română încă marșăluiește glorios cu dosu’ inainte…prin „Europa”. Pfuu.
1. nu, nu e problema de gastro-enterologie. Ca urmare, „logic” adică – nici de constiinta. Nu am fost nici măcar „membru”. De-abia mi-am dus viata, nu-mi ardea.
2. 2. (am uitat care era ultima secreție). Daca vizez pe cineva. Nu, chiar asta e „substanta” chosei, cand „vizez” o fac explicit. De „vizat” in aceasta discutie, au vizat deja cel putin doi oameni.
3. Ciao.
Banul chiar este ochiul dracului atunci cand faci pe avocatul (nu la fel de celebru precum tatal, care nici domnia sa nu se compara cu Tache gura de aur) unora din considerente neclare (caci nu va suspectez de atat de multa lipsa de minte incat sa o faceti din convingere).
Am omis un alt proverb semnificativ:
„Banu’ e ochiu’ dracului”; desigur, la singular, ca are doar unu’!
Au fost M, L, P1, P2,… dizidenti ? Nu. Au fost profitori ai regimului ? Nu. Sunt admirati/injurati pentru ce au spus/scris/facut dupa ’90.
De ce sunt admirati ?
Pentru ca sunt persoane care spun/scriu lucruri pe care aceia le asteapta, le considera adevaruri care trebuie afirmate. Despre fapte ? Admiratorii raspund cu intrebarea: daca in locul lor erau altii, era mai bine ?
De ce sunt injurati ?
De unii, pentru ca sunt vazuti nu ca propovaduitori ai adevarului, ci ca profitori. Adica fac ceea ce fac pentru ca le aduce avantaje. De altii, pentru ca reprezinta o ideologie practica opusa celei pe care si-o doresc ei. Si, mai ales, pentru ca sunt „oamenii dracului”. Care le-a dat avantaje, ca sa-l slujeasca.
Un caz oarecum aparte este celebrul T.
Acesta e apreciat pentru ca: poate critica ceea ce cunoaste bine, e destept, e scolit, e american, e „obiectiv”.
E injurat, in functie de structura mentala si interesele celui care o face, pentru o lunga lista de motive:
a. E fiul tatalui sau;
b. E fiul mamei sale;
c. E fost profitor al regimului si a scris texte abominabile;
d. Atunci, ca si acum, nu face decat sa profite, il intereseaza doar banu’;
e. E si el, in slujba dracului, pe care il serveste fidel;
f. A fost numit „ocult”, taman ca sa nu faca ceea ce ar fi trebuit, de fapt;
etc.
Ce ne facem, soro lume ?
Ne intrebam:
1. Cat de negru-i dracu’ ?
2. Plecand de la cunoscutul si apreciatul „Sa faci ce spune popa, nu ce face”, cum reactionam in fata contradictiei ? Predicam satanismul* ?
3. Daca nici macar o floare nu aduce primavara, facem regula din cateva exemple ? Suntem atat de putini (la minte ) ?
4. Daca tot „ne iubim eroii” (aia vii!) nu le dam cuvantul, sa zica ei, mai bine ?
5. Daca „Apel catre lichele” era semnat „un sorriso” era o carte buna/necesara **?
Adaugati, respectati cititori, ceea ce credeti ca ar mai fi de adaugat.
* Precizez ca aici „Satana” nu-i chiar acelasi cu „dracu'” de mai sus.
** Precizez ca am un Logan, nu un BMW.
Sunteti foarte sarac in deductii, iar cele pe care le faceti sunt eronate. Somn usor!
De acord, aproape integral! Rog vedeti si „Imprudenta” de mai sus, ca sa nu ma repet. Unica obiectie:
/”…ceilalți, beneficiarii, au devenit, fără să le-o ceară nimeni, des redresseurs de torts, au căpătat o locvacitate luxuriantă, pe care doar ei cred că o datorează…”/
Generalizare fara substanta. Cati sunt acestia ?! Nu cumva, unul anume ?
Unii au stat in inchisori si in aer liber (la Canal) ca sa se infaptuiasca idealurile propovaduite de altii. Acesti altii (sau urmasii lor) ne spun astazi ca ei au dreptul sa judece esecul total al ideilor pe care le-au propovaduit, iar ca cei care au petrecut prin inchisori nu sunt indreptatiti sa le reproseze nimic caci una este adevarul si alta este logica etc etc. Cred ca este cam mult. Asa zisa intelectualitate care propaga astfel de atitudini arata inca o data cat de mare este ruptura dintre popor si ei si de ce toate proiectele sale sunt sortite esecului (vezi, spre exemplu LEN care a fost si este o idee pe hartie care nu se poate aplica caci nu are nicio legatura cu actuala stare de lucruri din invatamantul romanesc).
a. Unamuno \”stangist \” ?! A fost trei ani membru al partidului socialist (1894-97) si
s-a ales cu o mare depresiune…Apoi, face Unamuno elogiul \”actiunii\” ?! Citatul dat
(nu-l contest, dar…) imi pare contrazis de toata viata sa, de atitudinea critica fata
de ororile FAPTELOR ambelor parti implicate in razboiul civil. De modul in care l-a
aclamat pe Franco pentru \”salvarea civilizatiei occidentale crestine\”, vorbind despre
\”cruzimea nemaiauzita a hoardelor marxiste rosii…\”, pentru ca, apoi, sa constate si sa
dezavueze, cu oroare publica, acte similare din partea armatei franchiste. A fost insa,
cert, un exemplu de demnitate si valoare, fiind respectat si de dusmanii sai.
b. In context, intreb: Ce inseamna \”actiune\” ? Ce inseamna a \”faptui \”?! Ce inseamna
\”anticomunism postfactum\” ?! Ia sa vedem:
Sa plecam de undeva de la jumatatea anilor \’60, cand \”omul-generic\” ajungea la varsta
\”faptelor\”. Sa admitem ca cineva:
1. Gandea despre regimul comunist ca este criminal/distrugator/imbecil;
2. A refuzat orice compromis care sa-i aduca avantaje;
3. A incercat, prin profesiune si comportament general, sa fie corect, moral, competent, sa nu obtina nimic nemeritat etc;
4. Nu a facut nici un gest eroic, nu a sfidat public regimul prin acte vizibile;
5. Dar a spus, mereu, in particular si celor in care avea incredere, ceea ce gandea.*
Cunosc DESTUI oameni de acest tip; nu stiu care este procentajul lor in populatia
tarii. Intreb insa:
Acest om A FAPTUIT ?! Daca astazi spune exact ce gandea si atunci, dar PUBLIC, este un practicant al \”anticomunismului postfactum\” ? Viata sa a fost \”contemplativa\” sau a si \”actionat\” ?
c. Din pacate, se face de catre multi (si de multe ori) confuzia intre o discutie \”de
principiu\” si referirea OBSESIVA la anumite EXEMPLE-TINTA. Care NU SUNT caracteristice; dar sunt interesante, pentru unii, din motive care tin de prezent, nu de trecut…Iata, de exemplu, \”procurorii de la Sectia Morala\” nu scriu ca Pavese a fost las, pentru ca s-a sinucis; nu-i intereseaza \”cazul\”…
*…A fost, poate, un model pentru altii, daca profesiunea i-a dat aceasta ocazie. Sau,
daca nu, macar pentru copiii sai, pe care i-a educat cu aceste principii.
Singurul lucru pe care il pot deduce din ce scrieti este ca un stomac sau o constiinta incarcata va dau cosmaruri. Pentru inceput, treziti-va!
Să ma „taxați” ?! Asta e, acuma! Unde vă credeți?
———————————————-
Nu, nici vorbă, nu cred ca e critică desinteresată. Cred însă că nu trebuie să punem exigența ca cei care critică să fi fost anticomuniști, și cu atât mai puțin, „martiri”. De altfel, dacă băgați de seamă, nu îi vedeți în discuții publice pe cei care au suferit atunci. (Au apărut acum, câțiva, in chestia- punctuală- a „torționarilor”). Dincolo de o limită a suferinței, nu mai poți decât să taci asupra acelei suferințe. „Mori” la acel lucru. Invers, ceilalți, beneficiarii, au devenit, fără să le-o ceară nimeni, des redresseurs de torts, au căpătat o locvacitate luxuriantă, pe care doar ei cred că o datorează. (se poate înțelege complexul, ca o formă de dezvinovățire). Unii ar trebui să tacă, alții nu pot vorbi. Între ei, „punctul zero”, e candoarea (aici puneți bemolii „realismului”- de care simțiți nevoie). Și nu e critic mai acerb decât cel care nu cunoaște păcatul – fără sa cunoască, pentru atât – „virtutea”. Sigur că au ALTE păcate, nu presupun că e o generație fără de păcat, ci doar fără acel păcat. Nu cred nici macar că e din meritul ei, ci din intamplarea că nu au apucat. Dar asta le conferă oarecare ascendent moral asupra noastră.
„Lașitatea” șcl au intrat în discuție după „fetițo”. ACUM suntem în această problemă. Dl Liviu Ornea a ridicat ștrocul (In partea despre Lavelle este chiar mult mai sus decât locul în care transpirăm noi. Aceea ar merita discuție).
Discuţia propusă de L Ornea vizează logica şi morala alteia, cea despre antcomunismul postfactum. De aceea, cred că trebuie raportată la, iar nu pierdută-n sfere teoretice. E şi chestie de prudenţă, aici.
Pavese zice: „Cineva contează pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce face”. Din perspectivă morală, adică.
Alt stîngist, contemporan cu Pavese, zice: Omul e copilul faptelor sale (Unamuno, eseul despre Don Quijote).
Două adevăruri contradictorii, sustenabile logic. În fond, două modalităţi total opuse de a determina unul şi-acelaşi adevăr. Dacă aşa ceva nu e posibil, avem două adevăruri cu care cam trebuie să ne-mpăcăm.
În contextul discuţiei despre anticomunismul postfactum, s-a pus şi problema acţiunii şi non acţiunii, în vremea comunismului. Reieşind că acţiunea – anticomunismul – a fost slab reprezentată, pe cînd non acţiunea – larg spre aproape unanim împărtăşită.
Cum acţiunea are un mobil, şi non acţiunea are. Prima pornire este de a pune non acţiunea pe seama lipsei curajului de a-nfrunta regimul comunist („laşităţii”, pentru cei drastici în aprecieri). În afara acestei explicaţii, ar mai fi şi aceea a indiferenţei, dezinteresului ori a unei filosofii proprii – a neimplicării, de pildă.
Potrivit lui Pavese, acţiunea nu este viaţă morală. Evident, nici non acţiunea. Dar după Unamuno, omul nu există în lipsa faptelor, e copil nenăscut. Cum şi nonacţiunea e faptă – ţine de atitudine, are o explicaţie logică (psihologică ori filosofică) – putem spune că omul care nu acţionează (nu făptuieşte) este moral dar inactiv (absent).
O stare de graţie, putem spune (şi putem fi contrazişi dar nu contează acum).
Dar cum judecăm acţiunea (fapta) postfactum? Odată dispărute condiţiile impunînd non acţiunea, omul făptuieşte ceea ce nu putea făptui în vremea cînd. Deci nu era o filosofie a non acţiunii (contemplativă, de sorginte orientală) ci o prudenţă – deci o filosofie a minimei rezistenţe („a rezistenţei prin cultură” – o variantă).
Dacă Pavese are dreptate, omul trezit la acţiune este la fel de moral şi-acum, ca şi-atunci. Dacă, însă, Unamuno, tot aşa: omul a fost copilul nefaptelor sale, şi a schimbat atittudinea, devenind copilul faptelor sale de-acum.
Problema – pînă să fie morală – e de judecată de valoare (practică): sînt ori nu prielnice moralei faptele postfactum? După Pavese, faptele n-au face cu morala, nu sînt nici morale, nici imorale. Sînt acte, acţiuni fără legătură cu morala. Dar ce ne facem cu constatarea că tocmai nefăptuitorii de ieri – făptuitorii frenetici de azi – se socotesc moralişti (Apel către lichele, Dragul meu turnător)?
Dacă non acţiunea din vremea comunistă venea din prudenţă, acţiunea postfactum este clar imprudentă – părerea mea…
Stimate domn,
Vad ca sunteti un aprig cititor din Biblie. Cum se impaca acest lucru cu dorintele suicidale adresate unora care nu va impartasesc opiniile? Sunteti doar cititor, nu si „aplicator”?
Toate aceste tarantele pe care le executati in fata celor dispusi sa va asculte nu pot ascunde ceea ce va doriti sa bagati sub pres. Nu toata lumea este asa de proasta si de uituca precum cum v-ati dori.
Somn usor.
@Codan
Ce altceva este morala daca nu „o limitare” ? Daca avem in vedere „rezultatul”, cel putin in contextul despre care vorbeam, imi pare ca tocmai atitudinea pe care o criticam produce „stagnare”. Iar „problema morala” este chiar esenta situatiei!
@A.R.
Ma abtin sa „va taxez” exprimarea, relativ la inocenta unora…
Nu uitati ca s-au scris mai multe articole. Prima mea critica* a vizat afirmatii
(aberante) despre sistem. Am mentionat explicit ulterior (in discutia noastra)
eventualele circumstante atenuante ale „tineretii”. Discutia despre morala s-a iscat cu
prilejul replicii pe care a dat-o autoarea interventiei lui N. M. Modul in care „s-a
aparat”, invocand „lasitatea si oportunismul” altora, a fost-cel putin pentru mine-
circumstanta agravanta pentru ceea ce afirmase anterior. Sper sa nu aveti naivitatea de a crede ca, daca ce scriau unii acum saizeci de ani era „de circumstanta”, ce se scrie
astazi (indiferent de cine), ar fi „complet dezinteresat”. Ajunge sa vezi cum se critica
doar „pe-o parte”, iar virulenta „demascarilor” seamana al dracului…
* Facuta graduat, pe masura ce autoarea isi etala tezele…
Discursul public*** trebuie sa fie EXPLICIT logic si IMPLICIT moral. Daca este moral
PENTRU EL sa taca, nu rezulta ca este moral PENTRU MINE sa-l acuz public! Cu exceptia,
cum scriam, a cazurilor penale. A fortiori, nu-i nici moral, nici logic, sa ma folosesc de asta ca argument pentru teza mea. In momentul in care EU fac asta, ma expun inevitabil la intrebarea: cine esti TU, ca sa-l judeci pe EL ?
Asa, ca o prima sugestie: daca va uitati la pilda femeii desfranate, conditia care se pune lapidatorilor este „conditia zero păcat”, şi NU cea a „virtutii”. Nu este plasata pe „axa plus” ci in punctul „zero”. („cine n-are păcat”) Ar fi argumente pentru asta- nu e chiar momentul. La prima vedere, d-na/d-şoara care a provocat discutia o satisface: s-a nascut dupa tristele intamplari pe care noi a tebuit sa le traversam. Nu are macar ACELE pacate. Nu trebuie sa fie „martir”….
„Ideile” pure sunt deja excluse, aş zice… de la primul articol.
Daca era emisa de Adolf Hitler,era acelasi lucru. Dar intr-adevar, EU i-as fi acordat mai putina consideratie,dar asta nu are legatura cu valoarea de adevar a propozitiei. Si daca propozitia ar fi scris-o Hitler intr-un jurnal,ar fi citit-o Maica Tereza si ar fi spus-o public? O percepeti ca fiind mecanica,pentru ca neglijeaza factorul uman. Eu vad omul ca doar un nod de informatie printre alte milioane,care poate sau nu poate influenta informatia care trece,de aceea il vad ca pe un emitator. Dumnevoastra percepeti distinctia dintre participativ si enutiativ si o considerati importanta,eu consider ca exista un singur tip de adevar, care nu depinde de CINEVA. Poate nu reusesc sa percep conceptul pentru care dumnevoastra folositi cuvantul „adevar”,poate expresia coerenta morala,ar fi potrivita,si privind lumea prin aceasta lupa,adevarul si minciuna raportate la ea capata cu totul alt sens. Poate ca totul e o problema de semantica.
@un sorriso
Intrebarea pe care o puneti este foarte importanta in cunoasterea de sine,dar aduce de asemenea o limitare.,care consta in pasarea judecatii morale unei persoane coerente moral cu situatia,persoana care in realitate rareori exista sau rareori este accesibila,caz in care adevarul este blocat,iar in anumite situatii cand cel care este „judecat” nu il poate percepe(si deci ramane in starea de ignoranta),sau oamenii nu il pot percepe(de ex cand un politician judeca alt politician),duce la STAGNARE,doar din cauza unei probleme morale care nu are legatura cu situatia. Dupa cum vedeti,logica nu este atat de simpla.
Intr-adevăr, trebuie pus osul si la „cine e în drept sa ridice piatra?” Da, AȘA ar trebui. Asta ne-ar spăla de păcate…pe toți. Pe următoarea insomnie, „un sorriso”!
Mention honorable
Noaptea ganditi, nu munciti, ziua…:-))
Ceea ce scrieti este corect. Dar incomplet. Totul vine din jocul „logica moralei vs. morala logicii”; cele doua sunt compatibile, dar actioneaza diferit.
Este moral ca cel care nu s-a comportat onorabil sa nu dea lectii altora. Sau, macar sa preceada „schimbarea la fata” de un discurs de justificare/cainta. Este adevarat si ca, la noi, nu prea avem traditie in aceasta „recuperare” (nicidecum inutila)*. Am ramas la celebrul „am fost un dobitoc” (care e doar un adevar, fara conotatii morale). Atentie insa la „GRADUL de lipsa de onorabilitate”: una este sa fi tacut (adica sa nu-ti asumi riscuri majore, strigand), alta este sa fi „pus osul” la cele rele, in folos vadit personal (respectiv din convingere sincera**). Vedem deja cat de subtile sunt nuantele moralei, fata de simplitatea logicii.
Subscriu la aceasta parte. Ceea ce nu luati in considerare, desi este esential in discutie, este urmatorul aspect:
Discursul public*** trebuie sa fie EXPLICIT logic si IMPLICIT moral. Daca este moral
PENTRU EL sa taca, nu rezulta ca este moral PENTRU MINE sa-l acuz public! Cu exceptia,
cum scriam, a cazurilor penale. A fortiori, nu-i nici moral, nici logic, sa ma folosesc de asta ca argument pentru teza mea. In momentul in care EU fac asta, ma expun inevitabil la intrebarea: cine esti TU, ca sa-l judeci pe EL ?
De unde observatia ca, una este sa acuze un martir, alta este s-o faca cineva care nu a probat nimic. Oricum, nu vad ce s-ar putea spune mai scurt sau mai profund decat „nu judeca, daca nu vrei sa fii judecat”. Doar asta si ar trebui sa fie destul…
Cred ca putem conchide ca este mult mai „safe” sa ne limitam la argumente LOGICE, intr-o
disputa a IDEILOR. Cu un extra bonus, evident, daca ne gandim si la o eventuala valoare
PRACTICA a disputei.
* Poate ca propaganda „autocriticii” a devalorizat conceptul.
** Nu scriu „DEZINTERESATA”, un cuvant de care ma feresc…
*** Spre deosebire de ceea ce avem tot dreptul sa GANDIM, fiecare…
Da. Insomnie, deci timp la dispozitie Ziua scriu de la lucru si expediez si lectura si raspunsul.
Inainte de toate va asigur de acordul meu frenetic in chestia metroului din Moscova (NY).Nu as dormi linistit daca as lasa problema neelucidata
Va cer deci scuze şi rectific tirul. Nu e decat o causerie – nu trebuie sa o luati ca pe un atac. Nu e un raspuns „unu pe unu”, („biunivoc” (?)). Nu vreau nici sa stiu cine e in discutie.
In cazul nostru se neaga dreptul criminalului de a „spune adevaruri”. Al doilea, vreti ca „logica şi adevarul” sa nu aiba de-a face cu „moralitatea”.
Intai: adevarul „logic” poate fi spus de oricine, inclusiv de „criminal”. Criminalul are dreptul sa afirme ca 2×2=4. E „logic” si nu implica in niciun fel persoana criminalului. Dar e doar un tip de adevar! Acuma presupunem ucigasul irascibil care va predică „intorsul obrazului”. Ultima („intorsul obrazului”) este tot un „adevar” (prin partile noastre, cel putin). Dar asta e ALT tip de adevar: este unul care depinde de CINEVA. De altfel depinde atat de mult incat, spre deosebire de 2×2=4 (care pluteste indiferent deasupra tuturor), acesta nu „face unanimitate”: cei mai multi oameni se razbună, nu intorc obrazul. Adica este „adevar” daca il practic. Altfel, este „minciuna”. De aceea NU il cred pe fostul „criminal”. Este un adevar cu componenta umana – alt neam de „adevar” decat cel „logic”. Primul este… cum sa-i zicem…„enunciativ” -si aici, intr-adevar, ORICINE poate fi suspectat ca spune „adevaruri”- al doilea este …„participativ”, si nu poate fi spus de oricine, sub riscul sa fie luat drept minciuna.
In zona „poruncilor morale” popa trebuie sa faca EXACT ce spune popa. In zona „logicii” popa poate spune ce i se nazare, cu marunta restrictie ca trebuie sa fie…„logic”. …. Domnia voastra presupuneţi ca poate fi „logic” ca cel care „a facut compromisuri” in comunism sa denunte chiar comunismul. Este „logic” intr-adevar, poate fi, dar nu doar „logica” este în chestie pentru ca este acelasi OM, in aceeasi existenta, in ACELAŞI „exercitiu moral” (luati „exercitiu” ca in „exercitiu contabil pe anul in curs”). De-abia după moarte se va putea „trage o concluzie logică” absolut inoxidabilă (si încă….nici moartea nu limpezeste totul). Cat timp e in viata, omul nostru si oricine, de altfel, e subiect de interogatie. (questionnement ” aveam in cap -interogatie pare un pic altceva).
Sa sugerez doar ceva despre „adevar si morala”, pentru ca dl Serban Foarţă, de care imi pare rau ca nu am auzit pâna acum- remarcabil- il citeaza in articolul domniei sale, pe Pilat din Pont (exotica referinta, in zilele noastre): „Quid est veritas” -CE este adevarul? -„Est vir qui adest” este raspunsul, adica un CINEVA, o subiectivitate, si nu „ce”-ul avut in vedere de Pilat. Adevarul nostru are componenta umana (prin urmare „morala”) este partial „cineva”. Daca il reduceti la „logică” il uscati, e taxidermie, nu „adevar”.
@Codan: ..La fel…e MECANICA- istoria asta cu „emitatori” si receptori..Sa zicem ca cele „iubiţi-i pe duşmanii voştri” ar fi fost „emisa” nu de Christos, ci de Adolf Hitler… Nu zic, ce spuneti e perfect logic….. Trebuie, este imperativ sa „percep”, cum ziceti, ca omul „s-a rupt de ideologie”. Omul are obligatia sa se explice. Prin alte parti – si alte culturi – i-ar zice „onoare”: clarificarea lucrurilor este datorată- măcar cand esti persoana publica. Problema -cel putin a unora dintre ei- este ca am afla ca au minţit şi atunci, şi ca mobilul (anti)comunismului a fost confortul. E mai comod sa lase lucrurile sa pluteasca intr-o indiferenţiere avantajoasă…Ori, sunt aceeasi oameni, in aceeasi viată. Se mai poate invoca o anumita „discretie”, sau buna-crestere….etc (va las sa judecati singur).
Sincer, nu mi se pare că ar fi vreo ambiguitate – nici tranșant, nici netranșant spusă. Primul paragraf se referă, scuze dacă n-am fost destul de clar, la o eroare de logică, nu la problema de morală. Eroarea constînd, așa cum credeam că am explicat, în invocarea abuzivă a unui argument care poate fi adevărat, dar care nu are legătură cu subiectul. Iar bancul în chestie era următorul: americanii și rușii afirmă, fiecare, că metroul din NY, respectiv Moscova circulă extrem de regulat. Cînd americanii vin sa verifice și reclamă că trenurile vin cînd la două minute, cînd la zece, rușii răspund cu fraza citată. E, după mine, un echivalent al frazei citate de Ralea: „așa-mi trebuie dacă stau de vorbă cu o tuberculoasă”, cf. și articolului de acum ceva vreme al dlui Foarță. Și, ca să nu mai persiste vreo ambiguitate, precizez cît se poate de tranșant că, în ciuda bancului (și a americanilor), la Moscova, metroul merge foarte bine.
Am observat si eu aceasta eroare de logica de-a lungul timpului. Intr-un final,am aflat ca are si un nume: ad hominem. E suficient sa ne uitam pe lista de „logical fallacies” de pe wikipedia si sa ramanem socati cate erori logice exista in dezbaterile politice si publice. Bineinteles, mai intai ar trebui sa ne gandim cand am folosit de-a lungul vietii rationamente eronate. Abundenta erorilor de acest tip in dezbateri este indicatorul incapacitatii masei de a rationa corect,de a detecta contradictii. Bineinteles ca nu ne putem astepta ca populatia sa gandeasca corect,dar gradul de irationalitate e tulburator,imaginea conteaza acum mai mult de orice deoarece traim intr-o societate fluida,nu mai avem timpul si oportunitatea sa cunoastem o persoana,asa ca ne bazam pe imagine. Pe langa asta,mai e si credinta oarba pe care o are populatia pentru o autoritate in domeniu(economic,politic),ceea ce indica nu numai ignoranta ci si incapacitatea de a gandi.
@Adrian r
Percepeti incoerenta dintre sol si mesaj deoarece considerati ca parerea cuiva este legata intrinsec de persoana lui,ceea ce e fals. Exemplul cu orbul,pe langa faptul ca este extrem,e contradictoriu.Presupuneti ca intersectia dintre om si conceptul de care vorbeste este nesemnificativa,ceea ce se intampla extrem de rar in realitate.De ce e nevoie de certitudinea experientei? Este insuficienta. Conteaza daca informatia transmisa este adevarata sau nu,indiferent de emitator. Este invarianta.Sunt de acord ca aveti toate motivele sa va indoiti cand e vorba de un adevar personal,dar cum puteti percepe ca un om s-a rupt interioriceste de o ideologie?
Acest lucru este marea victorie a românilor în 22 Decembrie 1989.
Faptul că eu scriu aici -fără a mă teme de repercusiuni-spune totul!
Totul este în regulă dacă ceea spui sau crezi este spus şi făcut cu bună credinţă!
Ipocrizia, minciuna de a poza în ceea ce nu ai fost şi nu eşti este marele păcat supus blamului public.
… in ce spuneti (destul de transant, de altfel). Ce se poate reproșa judecaților ca „voi vorbiţi, care-i omorîţi pe negri“….„toți țiganii sunt hoți” sau „toți evreii au bani”(necinstiti-se va intelege)…etc, este mai degraba faptul ca sunt judecati colective, deci imprecise, decat ca sunt „imorale”. Este reprosabil si „imoral” ca UNUL care ucide negri vorbeste despre „egalitatea raselor”, ca țiganul X fură, sau ca evreul Y are bani . Ce e rău in afirmația aceasta este că o extind și asupra țiganilor care nu fură, sau asupra evreilor săraci. Este adică o eroare „tehnică” nu una „morală”: pentru ca e COLECTIVA, e imprecisa. Îsi rateaza ținta, dar e perfect „morală”: cine ucide negri (persoana care) nu va vorbi despre antirasism, pentru ca e incoerența intre sol si mesaj. Cum poate un orb sa vorbeasca despre culori ? Imi trebuie intai certitudinea ca a experimentat choza despre care vorbeste. Daca nu am certitudinea ca X s-a rupt, interioriceste, de comunism – îi contest dreptul sa fie anticomunist.
Fireste că un criminal poate sa spuna un adevar. Daca se rezuma la un adevar de tipul „apa este H2O” este perfect credibil, pentru ca el insusi NU face parte din acest adevar. Cu sau fara criminalul in chestie, apa ramâne H2O. Daca insa unul din termenii „adevarului” pe care il predica criminalul este EL ÎNSUȘI, am toate motivele sa ma indoiesc de „adevarul” său.
Constatarea ca un Autor nu doar citeste, dar chiar ia in seama ce scrie un comentator, ii da acestuia din urma senzatia ca nu-si pierde vremea…Senzatie ce s-ar putea, totusi, vadi iluzorie, in masura in care ce scriu autorii insisi pare a nu avea cine stie ce consecinte. Voluptatea idiosincraziilor negative pare a nu fi amenintata de vreo socratica umbra dubitativa. Ca e rea-credinta, prostie, orgoliu ori altceva…who cares ?! Astia nu se sinucid!
Unii isi doresc sa li se stearga trecutul. Altii cred ca acest trecut este determinant pentru ceea ce alti unii fac si simt astazi. Pana si o Musca stie asta.