BIFURCAŢII. Pensionarii români şi problema evreiască

Joi, 13 mai 2010, Dan Şelaru, un blogger pe care îl citesc întotdeauna cu plăcere, şi nu doar pentru că este matematician ca şi mine, scria, pe blogul lui, pornind de la proaspăt anunţatele măsuri de austeritate: „Toată lumea priveşte problema global, problema pensionarilor. Parcă e problema evreiască din timpurile lui Corneliu Zelea Codreanu. Parcă sînt toţi la fel, cu aceleaşi probleme, aceleaşi boli şi drame. Da, sînt nişte oameni amărîţi. Dar sînt în situaţia asta, fiecare cu a lui, printr-un lung şir de opţiuni personale. Fiecare dintre ei e un individ. Care a hotărît să facă, sau nu, copii care să-i ajute, care a făcut, sau nu, economii, care a hotărît că îşi vinde, sau nu, apartamentul ca să se mute la ţară şi să crească găini şi să pună cartofi. […] În definitiv, fiecare e responsabil de viaţa lui. Cu ghinionul şi norocul lui. Nici genele nu sînt egale“.   De cînd am citit, m-am tot gîndit şi răzgîndit pînă m-am convins. Nu mi-a fost uşor, dar am înţeles. Mare dreptate are Dan Şelaru. Pensionarii nu trebuie judecaţi global. Ce rost are să-i ţii în viaţă pe toţi boşorogii care au făcut alegeri greşite? Doar scrie foarte clar, […]