BIFURCATII. Teatru nou

Premiera Nationalului bucurestean cu Viata mea sexuala, piesa lui Cornel George Popa, premiata de UNITER in 2004, mi-a confirmat, din pacate, citeva observatii mai vechi. Teatrul nostru inca nu poate vorbi credibil despre perioada dinainte de 1989. Mai ales personajele „batrine“, cele atasate sistemului, ies invariabil caricaturi, fantose, poti ride de ele, dar nu au adevar, sint schematice. Sigur, responsabilitatea se imparte de obicei intre autor si regizor, dar nu cred ca vina cea mare e a regizorilor: de multe ori, ei doar incearca sa faca rostibile pe scena niste texte scrise parca numai pentru a fi citite. in speta, regizorul spectacolului de la care am pornit, Sorin Militaru, a aratat in destule montari ca isi stie bine meseria. Nu e nici vina actorilor, de cele mai multe ori foarte buni. Cum era si cazul celui din spectacolul de la National: Constantin Dinulescu, in rolul unui maistru batrin, iesit la pensie, care continua sa mestereasca acasa si isi tot rememoreaza frumoasele vremuri cind se trezea mult inaintea zorilor, se inghesuia in trei mijloace de transport in comun ca sa ajunga la fabrica, unde muncea, nu gindea (sala ride, e bine…), pentru ca pe vremea aia se muncea, nu ca acum […]