Premiera Nationalului bucurestean cu Viata mea sexuala, piesa lui Cornel George Popa, premiata de UNITER in 2004, mi-a confirmat, din pacate, citeva observatii mai vechi. Teatrul nostru inca nu poate vorbi credibil despre perioada dinainte de 1989. Mai ales personajele „batrine“, cele atasate sistemului, ies invariabil caricaturi, fantose, poti ride de ele, dar nu au adevar, sint schematice. Sigur, responsabilitatea se imparte …