Bizarerii democratice sau despre „cel de-al doilea stat romanesc“

Victoria comunistilor in alegerile din Republica Moldova a primit deja toate explicatiile posibile: vot al disperarii populatiei saracite, unitate a ceea ce numim inca „forte de stinga“ si dispersarea fortelor numite „de dreapta“, un vot majoritar al electoratului rus, moldovenii fiind risipiti prin lume in cautarea unui loc de munca (curioasa explicatie!), discreditarea partidelor politice din legislativul anterior, paseismul si nostalgia moldovenilor dupa „virsta de aur“ a bunastarii comuniste, lipsa unei strategii eficiente a Romaniei in Republica Moldova, puternica influenta ruseasca etc. Iar disperarea basarabenilor (sa amintim ca basarabean, spre deosebire de moldovean, implica romanitatea individului) este provocata de promisiunea declararii limbii ruse drept a doua limba de stat, de revenirea posibila a unor baze militare rusesti pe teritoriul RM, de surpriza unor noi semne statale, de perspectiva infratirii cu Rusia-Belarus, de colaborari-concesii cu separatismul transnistrean si gagauz, de dominatia ruseasca nestingherita, de fuga ultimelor rezistente basarabene… Insa au fost rostite deja si discursuri pretins pragmatice si rationaliste care sa tempereze dezolarea. Comunistii, se spune, vor fi pragmatici: nu vor incepe sa redistribuie egal venitul ca sa-i impace pe saraciti, nici sa-i „deschiabureasca“ pe nouveaux riches, nu vor recurge la o noua colectivizare, economia de piata fiind deja, chiar si […]