Anul trecut, pe 29 mai 2016, am fost într-o excursie literară. Ținta principală a fost Roman, unde Max Blecher și-a petrecut copilăria și ultimii ani, după calvarul îndurat prin mai mai multe sanatorii. Am tradus trei romane de Max Blecher în neerlandeză și am vrut să mă reculeg în fața mormîntului său, precum și să adulmec atmosfera orașului care formează imaginea de fundal din Întîmplări în irealitatea imediată (1936).
Acum un an, în căutarea mormîntului lui Blecher
Cînd am ajuns la cimitirul central din Roman, nu era nici urmă de indiciu despre locul unde odihnește scriitorul. M-am adresat la întîmplare unui antreprenor de pompe funebre, care, foarte îndatoritor, a plecat în cercetare. Din nefericire, arhivele de dinainte de 1946 au fost distruse în timpul războiului, iar Blecher a murit în 1938. Deci, nu se poate stabili dacă Blecher este înmormîntat aici sau în cimitirul evreiesc, ceva mai departe. În plus, numele său nu figurează pe lista celor treizeci de personalități asociate cu orașul Roman. Ca urmare a indiciului dat de mine, cum că pe mormîntul său se găsesc patru pietre cu titlurile volumului său de poezie și al celor trei romane, am început o discuție cu cioclii și cu muncitorii de la cimitir, dar nici unul dintre ei nu a cîștigat bacșisul pe care-l țineam pregătit în buzunar. Cînd antreprenorul de pompe funebre, cu simțul istoriei și al prestigiului, a auzit că-i vorba despre un scriitor redescoperit după căderea comunismului, care face furori dincolo de granițele României, m-a rugat să-l înștiințez dacă voi găsi vreodată piatra tombală.
Patru entuziaști romașcani
Și iată că, un an mai tîrziu, primesc o invitație pentru a participa la Blecher Fest, care a fost organizat anul acesta, pentru prima oară, la Roman, în zilele de 27 și 28 mai. Festivalul este organizat de Anima Intelligentia, despre care aveam să aflu la fața locului că este formată din patru entuziaști din oraș, care vor să redinamizeze viața culturală din Roman.
Pe 27 mai, iată-mă în drum spre Roman. Am ajus la timp, la Biblioteca Municipală „George Radu Melidon“, pentru a asista la deschiderea oficiată de primarul Lucian Micu și de deputatul Iulian Bulai. Sper că prezența lor nu a fost una inspirată numai de un avînt publicitar în vederea alegerilor care se apropie, ci și mai ales de o reală considerație față de autor. Apoi, i s-a dat cuvîntul lui Doris Mironescu, autorul unui studiu excelent, Viaţa lui M. Blecher. Împotriva biografiei.
Conferențiarul ne-a amintit că aici și-a petrecut Blecher copilăria și adolescența, jucînd fotbal sau participînd la concursul de caricaturi, de exemplu. Tot aici și-a scris, în anii de dinaintea morții premature, marile opere: Întîmplări în irealitatea imediat㸠Inimi cicatrizate și Vizuina luminată. Cum a fost apoi condamnat să trăiască la orizontală, din cauza maladiei Pott, nu putem decît să admirăm și mai mult forța acestui tînăr om, care, între 25 și 29 de ani, a scris aceste cărți pe genunchi. Mironescu ne-a povestit că, în ziua apariției romanului Întîmplări în irealitatea imediat㸠fuseseră lipite prin oraș afișe care anunțau: „A apărut romanul lui Max Blecher, fiul domnului Lazăr Blecher“. Tată său, negustor respectat, care avea mai multe magazine de ceramică și porțelan în centrul orașului, era mult mai cunoscut decît fiul său, nevoit să stea retras într-o căsuță de la periferie.
N-o să mă opresc asupra filmului lui Radu Jude, proiectat în fața unui public larg și tînăr, la Casa de Cultură a Sindicatelor Roman; interpretarea cinematografică a fost pe larg comentată în paginile Observatorului cultural, chiar de la apariția filmului. Aș spune doar că, venind din străinătate, m-am uimit de aspectul sălii, care n-a mai beneficiat de-o zugrăveală de la căderea Împușcatului. Două roll-ups cu sponsori, unul făcînd reclamă la zahăr, iar celălalt la „materiale pentru artă şi hobby“, ne-au amintit că sîntem, totuși, în altă epocă.
Prima zi s-a terminat cu „seara blecheriană – seară de lectură“ de la Casa Romaşcană. În afară de scriitorii locali și de laureații Premiului „Max Blecher“ (pentru poezie, proză și teatru), sponsorii au pregătit un bufet generos pentru participanții și benevolii de la Blecher Fest, în timp ce vinul de pe Domeniile Sâmbureşti a curs în valuri pînă la cele mai mici ore. În această privință, trupa Chemické divadlo (Teatrul chimic), care avea să dea reprezentația teatrală cu o piesă de teatru după opera lui Max Blecher, a cîștigat premiul celor mai rezistenți
A doua zi, am fost conduși mai întîi prin Cimitirul Evreiesc din Roman. La un moment dat, șoferul a încetinit pentru o clipă și ne-a arătat un teren viran. „Aici a fost casa lui Max Blecher“, ne-a spus el.
Casa memorială – demolată
Aflu astfel că, în 2009, cu ocazia centenarului nașterii lui Max Blecher, Doris Mironescu a dus o campanie de revalorificare a acestui patrimoniu romașcan, printr-o petiţie adresată municipalităţii. Mai întîi, administrația locală părea să susțină inițiativa de a adăposti o casă memorială „Max Blecher“, dublată de un centru de cultură. Or, în decembrie 2012, Primăria Roman a emis o autorizație de demolare. „Cu demolarea casei din Cezar Petrescu numărul 2 a fost distrusă o parte din memoria culturală a oraşului Roman, un oraş care, s-o spunem deschis, nu prea există pe harta literaturii şi culturii române“, se revolta Mironescu în Ziarul de Roman din 16 iulie 2013. „Mai există încă mormîntul lui Blecher în cimitirul evreiesc, dar cine stă să facă manifestări culturale într-un cimitir?“, a adăugat Mironescu. Ei bine, noi, la Blecher Fest. Evenimentul comemorativ în fața mormîntului lui Max Blecher a fost, într-adevăr, și o manifestare culturală. Iancu Wexler, preşedintele Comunității Evreilor din Roman, ne-a făcut un scurt excurs istoric al comunității evreiești din Roman, urmat de o rugăciune.
Apoi, am vizitat Muzeul „Casa Hogaş“, unde tocmai a fost instalat cu această ocazie „Punctul Muzeal Max Blecher“: cîteva vitrine cu documente bibliofile, scrisori și cărți poștale, fotografii și ediții princeps ale cărților lui Blecher. O parte a unui perete a fost consacrată de Maria Marcu-Popart interpretărilor grafice ale fotografiilor referitoare la autor, care fac și obiectul unui elegant album, tipărit în 75 de exemplare, ca „suvenir filatelic cu prilejul Blecher Fest“.
În ceea ce privește spectacolele din stradă, în fața Casei Romașcane, organizatorii au avut noroc că soarele a strălucit toată după-amiaza. Trăsura „Max Blecher“ a făcut fără încetare turul străzilor, spre bucuria cea mare a nepoților și a bunicilor, precum și a generațiilor de mijloc. Piesa de teatru, anunțată la ora 18.00, a început cu o oră întîrziere.
Trupă de teatru din Praga în restaurantul Casa Romașcană
Cînd am intrat în sală, am remarcat imediat plasarea neconvențională a spectatorilor: scena se afla în mijlocul sălii, mărginită pe toată lungimea de spectatori, la balcon, și jos, în stînga și în dreapta, de spectatori pe scaune. Nimic excepțional, îmi zic, dat fiind că piesa e anunțată drept „teatru experimental“. Dar e vorba de o neînțelegere din partea mea. Spațiul nu este o sală de teatru, ci sala de petrecere a hotel-restaurantului Casa Romașcană. Aceasta a găzduit pentru prima dată o piesă de teatru, iar directorul de scenă Vojtěch Bárta a trebuit să improvizeze pe loc amenajarea „scenei“ și locurile alocate spectatorilor, ceea ce explică întîrzierea.
E surprinzător că o trupă din Praga a construit o piesă cu pasaje colate din Întîmplări în irealitatea imediată și Inimi cicatrizate. Ceea ce a făcut-o pe Irina Mihălcuț să spună că Max Blecher este mai cunoscut în străinătate decît acasă. Din alocuțiunea de închidere, am reținut că lucrul „cel mai important este să crezi în tine însuți, altfel nimic nu se face“. Echipa Anima Intelligentia a cîștigat pariul – pentru o primă ediție, Blecher Fest este o reușită.
Sper că Max Blecher își va găsi de acum înainte locul său pe lista personalităților din Roman, în așa fel încît antreprenorul de pompe funebre să poată să-l îndrume pe pelerin spre mormîntul stelei literare, cunoscute pe plan internațional.
Traducere din limba franceză de Doina IOANID
Laureații concursului „Max Blecher“
Asociaţia Anima Intelligentia, în calitate de organizator al Festivalului Internaţional Blecher Fest 2017, a organizat un concurs internaţional de creaţie literară și un concurs internaţional de creaţie artistică, dedicate debutanţilor și intitulate „Max Blecher“.
- Laureaţii concursului de creaţie literar-artistică „Max Blecher“ pe temă impusă: „Corp transparent“:
Poezie: Nap Nicoleta, Cluj-Napoca
Proză: Ciobanu Ozana, Suceava
Teatru: Rogalski Ovidiu, București
- Laureaţii concursului de creaţie artistică „Max Blecher“ pe temă impusă: „Exer –
ciţii în irealitatea imediată“:
Pictură: Tureac Aris, Buzău
Grafică: Necula Iuliana-Livia