Bog’art-ul meu de fiecare noapte

Nu, sa nu credeti ca este vorba de Bogart, de marele actor american. Bogard sau Bogart. Nu se-aude diferenta. Ar fi bine insa ca visurile mele de noapte sa zaboveasca asupra filmelor lui, sa revad sarutul de pe aeroportul din Casablanca cu Ingrid Bergman. Un sarut adinc cit o viata. Nu, v-am indus in eroare, este vorba, pur si simplu, de experienta mea intima, tare apropiata, de fiecare noapte, cu firma de constructii Bog’art. De exemplu, azi-noapte, pentru a nu stiu cita oara in ultimele luni, m-am trezit iarasi la miezul noptii. Insomnii de scriitor, ar zice unii, eu zic insa ca este zgomotul insuportabil al unui aparat de sudura. Duduind, ajutat si de ecoul perfect la care a ajuns constructia de unde provine. Mare realizare arhitecturala, dar si o catedrala a sunetelor. La 3 jumate noaptea. Zgomotul se aude de la vreo 50 de metri. Banuiti ca este vorba despre un santier, nu al meu, de lucru, unde intind foile de hirtie, ca sa pun la cale o noua carte, ci un santier de constructii. Nu va inselati, chiar in Piata de Gaulle, un bloc de peste zece etaje cu o structura de metal. Niste americani, care stateau cu […]