Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Bogdan Mazuru: un ambasador împotriva scriitorilor
- 05-04-2013
- Nr. 668
-
Bogdan SUCEAVĂ
- Actualitate
- 21 Comentarii
Între 22 si 25 martie, am participat la Salonul Cărții, ca invitat al Centrului Național al Cărții din Franța. Atunci cînd am acceptat invitația organizatorilor francezi, mi-am dorit să reprezint în cele mai bune condiții literatura de expresie română. Pentru a răspunde interesului publicului Salonului, organizatorii se așteptau ca invitații să participe la mesele rotunde organizate sub egida Centrului și la tot ansamblul de manifestări organizate în această perioadă; unul dintre mesajele care au ajuns la mine pe o cale neoficială a fost speranța ca românii să nu exporte tensiunile lor politice în fața publicului parizian. Întrucît și eu am organizat în trecut conferințe și colocvii în fața unui public specializat (în California), înțeleg că principala preocupare a organizatorilor era de a păstra la cotele cele mai înalte prestigiul manifestării, interesul peren al audienței pentru Salon, calitatea generală a ofertei culturale. Și adevărul e că oricine ar avea de învățat de la Centrul Național al Cărții cum se organizează în condiții excelente o astfel manifestare. Ar fi multe de spus despre acest eveniment și despre cum l-am văzut din interior. Nu intenționez să detaliez aici experiența mea; există multe relatări despre suita de manifestări organizate cu acest prilej. Mă […]
Stimata doamna Irina: Ma bucur sa aud si lucruri bune. Personal, cand plec din tara, ma rog lui Dumnezeu sa ma fereasca de „asistenta” reprezentantelor noastre diplomatice. Sunt nevricos din fire si, in general, evit sa-mi fac sange rau. Mentalitatea unei bune parti a angajatilor acestor institutii (si nu numai a lor) e tutelata de securistoidul „Ba! Tu stii cine-s IO?”, fapt sesizabil de la primele cuvinte pe care ai ghinionul sa le schimbi cu unul dintre acesti simbriasi.
Domnului Radu Barbulescu: apelativul „amice” ma onoreaza.
Nu ma mira limitele dlui Bogdan Suceava; dl Mihnea Moroianu l-a descris foarte bine in cele doua comentarii.
Domnule Radu Barbulescu, imi pare rau sa va dezamagesc
dar, de cate ori l-am intalnit in Bucuresti pe domnul Alexandru Popescu, citea ziarul „Romania Mare”, deci face
parte din categoria descrisa de dvs: cadrele de nadejde ale
vechiului pcr …
Domnilor comentatori,
Citesc articolul cu atentie, citesc apoi comentariile la fel de atent. Nu inteleg inversunarea, ba chiar lipsa de politete cu care i se reproseaza autorului faptul ca nu a fost multumit de
prestatia unui functionar public, aflat in serviciul tarii la Paris. Acestuia i se gasesc repede justificari peste justificari: stiti D-voastra unde era atunci ambasadorul, spune o doamna informata?
Noi, cei care nu avem nici un interes in aceasta chestiune stim doar atat: trebuia sa fie acolo, sau sa aiba un inlocuitor care sa transmita acelor oameni un mesaj, nu sa ii ignore.
Dar se pare ca toata lumea este multumita de felul in care ambasadele Romaniei ii trateaza pe romani. D-le Moroianu, ma dezamagiti.
Ei, amice, pui intrebarea doar asa, absolut retoric?!? Pai astia-s cadrele de nadejde ale vechiului, mortului dar neingropatului pcr, oameni noi din stofa veche, cine sa-i fi invatat pe astia bunele maniere?!? Am avut chiar o revelatie intalnind-o, la Consulatul din München, pe D-na (cu D mare!) Brandusa Predescu, dar se pare ca a fost un caz izolat, scapat cumva prin grila aspra a cerberilor MAE… A mai existat, in corpul diplomatic romanesc din Germania si un domn Alexandru Popoescu, istoric de profesie, si un om de o deosebita finete… dar n-a ajuns chiar la rangul de ambasador…
fiecaruia dintre noi vin din erorile personale de a ne raporta la realitatea vietii. Poate ca realitatea este cea care ne obliga sa stim mereu ca 1+1 = 2 , ca in matematica, nu-i asa Domnule Suceava ? Deci – imediat nemultumirea Dumneavoastra era curmata – daca ati fi cerut lamuriri pe loc , Domnului Flamand sau Domnului Garbea. Cu siguranta creatiile poetilor rostite la acea festivitate au reusit sa lumineze si sa straluceasca sala mai putin luminata , ce isi asteapta investitorii. In rest va doresc sa aveti succes ca matematician – la catedra si ca scriitor – la cititori. Mentionez ca v-am cunoscut mai de multa vreme la Iasi , la o lansare de carte , unde erau prezente nume cunoscute : Liviu Antonesei , Iulian Chifu , Silviu Lupescu si multi altii ….Toate bune si buna credinta !
Nu vrea sa politizeze absentind, dar reuseste sa politizeze acuzind (sau reprosind). Nu vrea sa numeasca, s-o dea personal, dar in titlu scrie mare despre ce e vorba. Ipocrizia care tipa din inima logigii chioare.
Era mult mai interesant sa fi scris cu egala masura si despre cum anume si-au facut functionarii francezi datoria, si despre „aspectele pozitive”, etc. Sa dea cu pensula si pe partea cealalta a relatarii, pentru a echilibra, de ochii lumii, un pic acest „articol” al carui stil pedant si plin de limba de lemn, poate ca-s eu de vina, imi aduce aminte de un raport scris de un militian politicos, plin de grija pentru valori.
Dl Suceava nu se dezminte.
Oare sa nu fie deloc constient de ridicolul arogantzei varsate in contul simpatiei spontane pentru autorii de „demascari” oricat de lipsite de argumente valabile?
Dacă dl Dinu Flămând era prezent la Paris în această calitate, de ce nu a fost mandatat dânsul să spună câteva cuvinte de bun venit în numele Ambasadei? Răceala cu care Ambasada a tratat acest eveniment trebuie discutată, astfel încât asemenea situații stânjenitoare să nu se mai repete. După cum se observă, nici nu sugerez demisia cuiva, nici nu e vorba de o chestiune personală, nici nu sugerez că vreun diplomat ar fi lipsit de cultură. Nimic din toate acestea. Dar voi aduce acest eveniment eșuat în discuție de câte ori voi avea ocazia, pentru ca asemenea situații să nu se mai repete.
Dl Flamand era prezent la Paris in calitatea lui de consilier al ministrului de externe Corlatean, el nu face parte din echipa ICR Paris.
…este cel cu care este semnat articolul. Am fost profund dezamăgit de răceala cu care Ambasada României la Paris a tratat evenimentul respectiv, iar acest articol nu face decât să sublinieze faptul că dl Dinu Flămând nu a fost sprijinit (a fost cel mult tolerat) de Ambasadă. Sala unde evenimentul a fost trimis este sinistră (fotografia care însoțește articolul vorbește de la sine). Totul s-a petrecut de parcă Ambasadorul și personalul Ambasadei ar fi fost încurcați de situația respectivă, și anume că literatura română se afla în proximitate. Numele dlui Bogdan Mazuru rămâne legat de această distanțare de eveniment. Ne putem imagina vreo altă țară a Uniunii Europene în a cărei Ambasadă să aibă loc un asemenea eveniment și pentru care Ambasadorul (chiar dacă ar fi fost reținut de un eveniment important) să nu aibă nici un mesaj, oricât de scurt, adresat participanților? Găsesc inacceptabil faptul că nu a existat nici un mesaj, indiferent cine a fost organizatorul. Absența acestui mesaj descrie o diferență de percepție privind participarea României la Salonul Cărții în 2013, și acesta este motivul pentru care orice discuție pe marginea acestei teme este binevenită.
Organizatorul colocviului respectiv dupa cum ne anunta programul Targului de carte – a fost ICR – Paris , iar moderator si responsabil al acestui coloviu , a fost Domnul Dinu Flamand. Ambasada Romaniei de la Paris a pus la dispozitie sala de spectacole a Palatalui Behague – din cadrul Ambasadei , asa cum se prezinta aceasta ( avand nevoie de sprijin financiar pentru a fi readusa la stadiul pe care il merita ). Nu este o „sala sinistra”, iar un adevarat om de cultura isi da seama de maretia acestei sali. Domnul Suceava ( nu stiu care ii este numele real ) – trebuia sa se intereseze daca Domnul Ambasador va fi prezent la acest colocviu al poetilor romani. Moderatorul era obligat sa stie asta. Se stie ca intrarea in orice ambasada este pazita – personalul si-a facut datoria. Un articol tendentios din nepricepere sau ….?
Lectura acestui articol cu un titlu promitand multe dezvaluiri nu mi-a dezvaluit nimic altceva decat obsesia autorului pentru cuvantul „tensiune” si derivatele lui, care revin de 7 (sapte) ori intr-un text de 900 de cuvinte. Despre originea tensiiunilor – nicio indicatie!
In schimb autorul are amabilitatea sa-si mentioneze calitatea de fost organizator de „conferințe și colocvii în fața unui public specializat” si inca… în California!
Draga Bogdan, ai scris exact asa cum gindeam si eu. Am fost amindoi acolo si stim la ce penibil mement am asistat. Pina la proba contrarie si la eventualele explicatii, nu pot sa nu ma gindesc qui prodest si la cine numeste, potrivit legii, ambasadorii. Asta, indiferent de competentele profesionale ale dlui Mazuru, care nu sint in chestie.
Repet, pina la viitoare explicatii, nu ma pot impiedica sa ma gindesc ca asta se cheama, simplu, sfidare, daca nu cumva ceva si mai grav. Cine reprezinta pe cine, in fond?
În barca politicului au fost urcaţi scriitorii. Un dans grotesc. Dar plăcerea de a învinui e tipic românească. Nu pleci de acasă până nu ştii, exact, unde ajungi. Mare păcat!
Nu stiu daca articolul a fost scris cu rea credinta asa cum
spune dna Rodica, dar trebuie sa fim circumspecti cu cele
scrise de dl Bogdan Suceava …
Multe presupuneri („Acțiunea în sine nu părea a fi inițiativa […], ci probabil fusese solicitată de ambasadă, pentru a da impresia că și ambasada contribuie cu ceva la seria de evenimente”; „La un asemenea nivel, nu putem crede că a fost vorba de o eroare.”, etc.), dar o clara acuza la adresa unei singure persoane. Il cunosc personal pe E.S. domnul Ambasador Bogdan Mazuru. Mi-a fost coleg de facultate la IPB, Fac. de Automatizari si Calculatoare. Il cunosc profesional, dar si ca om. Ii apreciez ambele calitati, ca fiind de exceptie.
@bvl2000: Cel putin la Ambasada Romana din Viena sunt angajate persoane exceptionale, care pe de-o parte reprezinta Romania la nivel european la superlativ, pe de alta parte se straduiesc cu succes sa ofere evenimente destule si o atmosfera continua placuta, de-a lungul anilor, comunitatii romane din Austria.
Si da, este uzual si normal sa fie verificate actele la intrare, chiar in strada sau in curtea interioara. Nu ar fi singura Ambasada. La Ambasada SUA din Viena masurile sunt mult mai stricte….
E doar primul dintre articolele pe care le voi dedica acestei teme importante. Voi folosi atitudinea Ambasadorului României la Paris ca pe un exemplu greu de egalat de lacună de reprezentare diplomatică. Nu mă interesează cine este Ambasador la Paris, discuția nu are nici un fel de nuanță personală, mă interesează ca nimeni să nu mai facă asta vreodată.
Nu știu unde a fost Ambasadorul în seara aceea. Este posibil să fi avut ceva important de făcut. Dar nu a fost nimeni desemnat să-l reprezinte, iar unele aspecte ale momentului au fost improvizate. Cu ce greșesc dacă aștept de la Ambasada României în Franța același lucru pe care alți reprezentanți diplomatici ai României îl fac? Cred că e foarte important să discutăm aceste lucruri, să înțelegem despre ce e vorba aici și să acordăm importanța cuvenită valorilor pe care, probabil, le respectăm cu toții în egală măsură. Și scriu acest răspuns cu aceeași expresie a profundului meu respect pentru reprezentarea României în lume.
… ei, unde o fi fost Ambasadorul? ziceti-ne, nu ne mai fierbeti atata!
Unde o fi fost Ambasadorul? Unde era Ambasadorul?
o fi fost bolnav, suparat, plans, batut…
da’ chiar nimeni, nimeni, nimeni de la Ambasada sa nu-i intampine pe scriitorii romani?
nimeni, doar niste bodyguarzi, atit…
Traiasca Ambasada Romaniei la Paris – mare Citatela a Culturii – traiasca si dom’ Ambasador Mazuru! Ave! Ura!
Din articol lipsesc informatii importante. Sau nu le stiti, si atunci nu trebuia sa scrieti articolul, sau nu vreti sa le impartasiti cu cititorii, pentru ca rezultatul nu ar mai fost atât de toxic. De exemplu: știți unde era ambasadorul?
Poate imi explica si mie cineva cum se face ca la ambasadele Romaniei sunt angajate atatea neamuri proaste! Pe ce criterii se face angajarea? Marlania fata de co-nationali este o cerinta obligatorie? Vorbesc (scriu) in cunostiinta de cauza. Am avut neplacerea sa cunosc acum vreo 15 ani un atasat comercial al ambasadei noastre de la Paris si mi se pare ca nu s-a schimbat nimic.