Brancusi – „Un egal printre pietre, arbori, oameni, fiare si plante“

Constantin BRANCUSI The essence of things Expozitie la Tate Modern, Londra, 29 ianuarie-23 mai 2004 (va fi itinerata la Solomon R. Guggenheim Museum, New York, 10 iunie-19 septembrie 2004). Catalog aparut la Tate Publishing, London, 2004 Paradoxul Brancusi Cind, in 1919, criticul si poetul André Salmon trecea in revista sculptura franceza, numele lui Constantin Brancusi nu era nici macar mentionat1. Cu toate acestea, in 1937, Carola Giedion-Welcker il considera „cel mai mare sculptor in viata“2. Aceste extreme reflecta uimitoarea schimbare din viata lui Brancusi in perioada interbelica si dezvaluie, totodata, citeva aspecte interesante ale momentului. Printr-o combinatie de vointa si hazard, el a devenit unul dintre sculptorii moderni de virf din prima parte a secolului XX. Curind dupa ce a ajuns la Paris, in 1904, artistul s-a transformat dintr-un potential sculptor academic (cum parea sa devina), intr-un artist radical, hotarit sa depaseasca dominatia lui Auguste Rodin. Spre deosebire de generatia de tranzitie a sculptorilor „independenti“, din care faceau parte Antoine Bourdelle si Aristide Maillol, care s-au afirmat lucrind in maniera si umbra lui Rodin, Brancusi a reusit sa modifice esential mijloacele, metodele si idealurile sculpturii traditionale, depasite3. Mai intii, a inlocuit preferinta academica pentru monumentalitatea antropomorfa cu intimitatea si calmul, […]