În ziua de vineri, 24 iunie, sute de milioane de oameni din Europa s-au frecat dis-de-dimineaţă la ochi, şi asta nu din cauza somnului care încă îi mai chinuia, ci a nedumeririi şi a şocului cauzate de o ştire: Marea Britanie s-a decis pentru Brexit. „Brexit, oh shit!“ – am strigat şi eu, ca toţi cei care fuseseră absolut siguri de contrariu.
Din imensa avalanşă de comentarii consternate ale mediilor, un banc evreiesc citat de revista germana Die Zeit mi s-a părut a rezuma cu precizie situaţia: Iţic îi trimite nevestei o telegramă: „Începe să-ţi faci griji. Detaliile urmează“. Postînd gluma asta foarte serioasă pe Facebook, în engleză, fără nici un comentariu adiţional, am fost imediat blagoslovit cu o groază de like-uri din Germania, România, Franţa, Portugalia etc. Procentul de identificare al europenilor de pretutindeni cu prognoza sumbră a lui Iţic era evidentă.
Amicul meu Bogdan Suceavă, un as al matematicii, profesor la California State University din Fullerton, a comentat de peste Ocean: „Aş rîde, gluma e bună, dar problemele sînt prea complexe, iar eu am început să îmbătrînesc“. Cred că Bogdan Suceavă îşi face, pe drept, mari probleme din cauza Europei, dar complet inutil din cauza vîrstei, căci nu avem vîrsta pe care o avem, ci aia pe care simţim că o avem, după cum afirmă mai toţi bătrînii, mda, de fapt, amăgindu‑se. Dar cu Europa după Brexit lucrurile stau într-adevar altfel, căci dacă Marea Britanie i-a întors spatele Uniunii Europene, atunci e out. Şi situaţia asta nu e deloc veselă, aşa că i-am trimis lui Bogdan un mesaj: „Ce jale, Bogdane! Nu rîde de bancul ăsta, începe să plîngi. Detaliile urmează“. Dar, ca mai tot românul, omul a preferat să faca haz de necaz: „Ştii vorba aceea: nasol moment, mişto colivă?“. Da, nasol moment, naţionaliştii cîştigă teren pretutindeni în Europa, iar combinaţia de demagogie şi imbecilitate naşte monştri. Poetul german Novalis a constatat ironic, în secolul al XVIII-lea: „Nu numai Anglia, ci fiecare englez este o insulă“. Englezul John Donne, în schimb, a scris, la începutul secolului al XVII-lea, aceste cuvinte profund adevărate, des citate, la care însă 51,9% dintre concetăţenii săi de azi nu au vrut să‑şi plece urechea, altfel ar fi înţeles că astăzi, mai mult ca oricînd, depindem unii de ceilalţi şi că nu există împlinire în izolare: „Nici un om nu este o insulă, întreagă prin sine însăşi, fiecare om este o parte a continentului, o parte a marelui tot“.
Ce se va întîmpla exact în continuare, nu ştie deocamdată nimeni, dar dacă ar fi să îndrăznim o prognoză, există, ca întotdeauna, două posibilităţi distincte: treaba s-ar putea să evolueze aşa sau aşa. Deocamdată, evoluţia este evident negativă: colac peste pupăză, în ziua de luni, pe 27 iunie, echipa Angliei a pierdut, în optimi, la Euro, contra piticului outsider Islanda şi a fost silită să-şi ia catrafusele şi să plece acasă. Comentariile presei internaţionale: Aoleu, al doilea Brexit! Cea mai neagră zi din istoria Angliei, de la ultima vineri încoace.
Fapt este că majoritatea oamenilor sînt profund îngrijoraţi din cauza Brexitului, iar aici, în Germania, comentariile îngrijorate ale mass-mediei nu sînt deloc în măsură să‑i înveselească. Mai există totuşi şi ştiri îmbucurătoare, tabloidul german Bild, de pildă, îşi linişteşte suveran cititorii: Nein, meine Herren, nu, domnilor, berea Guiness nu se va scumpi în viitor, ea este importată din Irlanda.