Bucurestii care se duc
- 09-06-2005
- Nr. 272
-
Observator Cultural
- Editorial
- 0 Comentarii
Nostalgia cu care privim inapoi, la Bucurestiul de altadata, a facut ca in ultimii ani cartile consacrate orasului sa prolifereze, oferind o imagine din ce in ce mai complexa a acestui spatiu-timp aflat – atunci, ca si acum – „la mijloc de rau si bun“. Ultimele aparitii editoriale – Cronica Bucurestilor intocmita, din document si sentiment, de Gheorghe Parusi (Editura Compania) si Bucurestii anului 1935 (articole despre Capitala, aparute in saptaminalul Realitatea ilustrata, selectate de Bogdan Hrib, Editura Tritonic) – reinvie atmosfera pitoreasca a vechiului oras, pe care il iubim si il detestam cu egala intensitate. Va oferim astazi, ca editorial, un articol aparut in 1935 in Realitatea ilustrata, semnat de Felix ADERCA. Cei mai multi dintre noi avem inca naivitatea sa credem ca orasele traiesc prin cladiri, parcuri, bulevarde, tramvaie si telefoane. Greseala!… Orasele traiesc prin sufletul lor si fiecare Metropola desi are aceeasi, sau aproape aceeasi infatisare fizica, deoarece sint alcatuite din fier, beton, piatra, sticla si oteluri – isi zamisleste o atmosfera, duhul ei neasemuit. Cind aveam vreo 15 ani s-a vorbit de mutarea Capitalei la Brasov, ca sa fie mai in mijlocul Romaniei Mari, departe de fruntarii, si deci mai ocrotita. Cel mai puternic argument sa […]