BUENOS AIRES QUERIDO. Istoria din subsoluri (IV)

  Pe 30 octombrie 1983, avocatul Raúl Alfonsín, din partea Uniunii Civice Radicale (de orientare social-democrată), era ales preşedintele ţării. Argentina trăia finalul dictaturii şi revenirea la democraţie. De altfel, Alfonsín (care a murit în 2009) a rămas cunoscut în istoria contemporană ca „părintele democraţiei“. La cinci zile de la asumarea puterii, el sancţiona două decrete prin care erau aduse în faţa instanţei atît organizaţiile de gherilă de stînga, cît şi prímele trei junte militare. În aceeaşi zi, dispunea crearea CONADEP (Comisia Naţională pentru Dispariţia Persoanelor), formată din personalităţi însărcinate să înregistreze cazurile de terorism care înspăimîntaseră o întreagă ţară. Celebrul scriitor Ernesto Sábato a fost desemnat preşedinte al Comisiei. Cercetările ei au relevat că există aproximativ 9.000 de cazuri de dispăruţi, dar unele organizaţii de drepturi ale omului (printre care şi Mamele din Plaza de Mayo) susţin că, în timpul dictaturii dintre 1976 şi 1983, în Argentina au dispărut în jur de 30.000 de persoane. Această ultimă cifră este cel mai frecvent propusă ca singura autentică. Raportul final al CONADEP, înmînat preşedintelui de către Sábato, în 1984, se intitula Nunca Más (Niciodată). Cunoscut şi sub numele de „Raportul Sábato“, el a fost transformat într-o carte, iar titlul său a devenit, […]