BUENOS AIRES QUERIDO. Sub semnul unei clase (III)

Dincolo de latura narcisistă a argentinienilor, atracţia produsă de atelierele de teatru, unde oricine se poate îmbăta cu apropierea celebrităţii, speculează un interes autentic, rareori contagiat de snobism, pentru lumea scenei. Înainte de epoca peronismului (pînă în anii 1940), doar publicul high class alegea teatrul drept opţiune de divertisment, dar începînd cu anii ’50-’60, el devine una dintre principalele plăceri culturale ale clasei mijlocii. Teatrul ca spectacol rămîne pasiunea oraşului plasat de zeci de ani pe harta culturală a lumii. Cunoscută de străini drept Broadway-ul din Buenos Aires, „strada Corrientes“ (romantic şi eronat numită astfel, ea fiind parte din bulevardul Corrientes, lung de peste 8 km) se desfăşoară strălucitor şi extravagant, copleşitor şi mereu stăpînă pe sine, precum femeia porteña. În timpul zilei, calle Corrientes clocoteşte sub valurile umane şi febra negoţului, răsunînd de zgomotul insuportabil al autobuzelor şi de claxoanele maşinilor. Cînd apune soarele, se aprind zecile de lumini colorate ale teatrelor şi ale cinematografelor – este clipa care anun-ţă, mereu şi mereu, triumful vieţii nocturne a oraşului.   Printre somptuoasele săli de teatru şi de cinema (construite între anii ’20 şi ’80, dar ferite de orice stridenţă de coabitare) se înalţă cafenele, cofetării şi pizzerii, la fel de […]