Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
C. Rogozanu şi stînga freestyle
C. ROGOZANU - Carte de muncă
- 08-08-2013
- Nr. 685
-
Paul CERNAT
- MENTALITĂŢI
- 8 Comentarii
E de remarcat faptul că platforma CriticAtac – în opinia mea, cea mai importantă iniţiativă intelectuală a ultimilor ani – numără, printre iniţiatorii ei, puţini economişti, sociologi sau politologi. Aceştia s-au adăugat pe parcurs. Tonul l-au dat absolvenţii de Litere şi Filozofie, iar dintre literaţi, o voce de prim-plan a reprezentat-o, de la început, C. Rogozanu. Afirmat ca „lup tînăr“ antiestablishment în critica literară de la începutul anilor 2000 (parte din articolele sale au fost reunite în volumul Agresiuni, digresiuni, 2006), şi, incidental, ca prozator în linia microrealismului social de nouă generaţie (Fuck the cool. Spune-mi o poveste, 2007), el s-a orientat, după condamnarea oficială a comunismului, către o critică ideologică de stînga, manifestată pe diverse planuri: de la coordonarea, împreună cu Vasile Ernu şi Ovidiu Ţichindeleanu, a volumului colectiv Iluziile anticomunismului la deja-menţionatul portal online CriticAtac. Această critică a dus, relativ rapid, la începutul instituţionalizării unei noi culturi alternative de stînga, pe fondul opoziţiei masive la criza economico-financiară de după 2008, al politicilor de austeritate şi a agravării clivajelor apărute în interiorul Uniunii Europene. „Atac la persoană“ şi „atac la filozofie“ Nivelul ridicat al discursului, pluralismul efervescent al vocilor, conexiunile internaţionale la vîrf, reactivitatea la „marile teme“ sociale, economice, […]
@constin andries: cred ca orice cititor cu o minima obiectivitate poate sa constate ca orice comparatie intre platformele Critic Atac si In linie dreapta, de la calitatea materialelor la civilitatea dezbaterilor si la independenta (neinregimentarea) autorilor fata de un partid sau altul, de un lider sau altul, este zdrobitor in favoarea CA. Sorry.
Voi reveni.:)
sa vedem ce spune Bombo despre criticatac:
„(…)Dezbaterile ideologice serioase din Romania au un pilon tot mai solid in echipa independenta de tineri cercetatori care scriu pe portalul http://www.criticatac.ro
Ultima lor initiativa – Forumul Social CriticAtac (…) propune o platforma civica de dezbatere a opțiunilor alternative de stanga menite sa regenereze teme centrale precum egalitatea drepturilor, egalitatea de șanse sau participarea politica. Intr-o țara in care drepturile sunt incalcate chiar și cu decizii ale instanțelor in mana, in care unii sunt mai egali decat alții pentru ca au carnet de partid aflat la putere sau pur și simplu mai mulți bani in buzunar, asemenea inițiative sunt contribuții importante la trezirea generala a societații(…)”
sa mai amintim si participarea mai marilor criticatac la conferintele lui iliescu de rescriere a istoriei revolutiei din 89?
gugaliti:
„La eveniment (Scrisoare către prietenii români. Zece ani mai tîrziu) au luat cuvantul invitatul special al dezbaterii, Gaspar Miklos Tamas, presedintele Colegiului National al I.R.R.D., Ion Iliescu, membrii Colegiului National al I.R.R.D, Dumitru Mazilu si Dorel Visan, membrul Consiliului Stiintific Adrian Niculescu, analistul politic Dorina Nastase, istoricul Claude Karnoough, diplomatul Victor Tudor si profesorul Gheorghe Alexandru Niculescu.”
Dle Paul Cernat,
Imi pare rau, ca cititi in cheia unei posibile cenzuri comentariul anterior; libertatea de gandire si de exprimare -si nu vorbim doar de dl Rogozanu- pare sa existe chiar daca nu produce efecte remarcabile in sensul ca multa lume ar putea spune: si la ce ne foloseste?
Cred ca d-voastra literatii, generic vorbind, ati consolidat in timp un modus vivendi centrat bipolar (Lovinescu/Maiorescu, Calinescu/Vianu, Simion/Manolescu) si orientat institutional fie spre o forma de ‘puscarie’ -scoala, gazeta, academie- fie spre o forma de ‘casa de nebuni’ -partid, parlament- lasand cumva de izbeliste taman cititorii, perechea naturala a scriitorilor.
Noi cititorii am trait in timp cu iluzia ca urmarim o polemica gen Sartre/Aron. Nu-mi dau seama ce o fi gandind cititorul francez: o fi fost sau nu pe bune polemica lor? Cert este ca ea a trecut mult dincolo, in timp si spatiu. La noi pentru a depasi granitele, se vede cu ochiul liber ca autorii cu vocatie internationala, au fost nevoiti sa paraseasca la propriu tara: de la Milescu Spataru si Cantemir, prin Eliade, Cioran, Ionesco, si pana la Raicu, Nemoianu, etc.
Imi plac librariile si bibliotecile si tocmai din acest motiv indraznesc sa observ ca, in ce priveste productia autohtona, incep sa semene mai degraba cu niste cimitire decat cu niste parcuri. Deplangeti soarta trista a literaturii si justificati prin aceea ca cititorii au disparut si nu mai fac reverentele de odinioara. S-ar parea ca traim efemer/efemerindele, cum comenta pe vremuri un hatru la Jebeleanu.
Hmmm, sa fie, deci, si d-l Rogozanu dintre “cei care au curajul … de a-si asuma riscuri sporite “? Anume? Acela de a se fi casatorit cu boala copilariei comunismului? Pe vremi, la slujbe cu riscuri sporite existau si sporuri de salariu… Ce vremuri !… Sa nu fie azi ONGuri preocupate de soarta unor fiinte atit de supuse riscului (asumat) ? Iar faptul de a fi “ tinut cu minerii “ (cu tonuri si subintelesuri ad libitum) imi pare a avea un haz mai suferind decit acela al tinutului timpuriu-copilaresc cu rusii la/in filmele de razboi sovietice ( in vremi in care, oricum, filme din alte strainataturi nu isi gaseau calea spre republica mareata vatra).
Dle @M. Constantin,
\”propagandist politic\” in favoarea cui? E Rogozanu arondat unui partid sau miscari politice? E functionar guvernamental, consilier prezidential, membru al unui \”grup de status\”, e, horribile dictu, vreun sinecurist? Nu, e un om liber care-si asuma riscul de a fi impotriva curentului, de a fi pus la zid si, ca noi toti, de a gresi.
De ce n-ar avea dreptul sa fie in acelasi timp si scriitor sau activist social? Au fost astfel si altii, mult mai mari, in istorie, vreti sa va dau exemple?
Dati-mi voie sa-i pretuiesc mai mult, din punct de vedere etic, pe cei care au curajul de a fi in raspar si de a-si asuma riscuri sporite decit pe cei care se pozitioneaza mereu, profitabil, de partea establishment-ului.
D-le Paul Cernat,
Avocatii, ca parte profesionala a libertatii de exprimare, si-au castigat demult dreptul de cetate si merita tot respectul cata vreme opereaza incercand sa desluseasca adevarul ca adecvare…
Ce mi se pare curios este, cand vizitez cate o biblioteca, sa vad cat efort se risipeste pentru a se demonstra ca un pix poate, simultan, sa scrie, sa arate ora exacta ba chiar si sa demonstreze ca poate lumina, daca apesi sau rasucesti cine stie ce chinezarie.
Cu alte cuvinte vreau sa spun ca sunt pline bibliotecile de carti scrise de astfel de pixuri si, din cate imi dau seama cititorii, cati or mai fi, nu par sa cada pe spate de fericire.
Dincolo de etichete, dl Rogozanu pare sa vada lumea cu o sensibilitate dickensiana fara insa a-si asuma un statut clar: scriitor, activist social, propagandist politic… Nu cred ca formula combustiei sale intelectuale depaseste, cum spuneti, statu quo-ul locului bine instalat atat in bibliotecile patriei cat si in patria reala.
@M. Constantin: va respect opinia, dar oare chiar credeti ca Rogozanu ar fi un avocat al comunismului real? Daca exista o superioaritate certa a democratiei liberale in fata socialismului real, aceasta sta, in primul rind, in libertatea individului, inclusiv in aceea de a critica, de pe pozitii de stinga, abuzurile de dreapta. In ceea ce ma priveste, prefer sa profit de aceasta libertate de a critica in loc sa ma blochez in formule de aparare a statu quo-ului de genul: „daca nu va lasa noua orinduire de dupa 1989, nu mai aveati voi dreptul sa criticati, asa ca mai bine nu mai criticati deloc, ca vine iar ocupatia sovietico-stalinista peste noi”.
S-ar intelege din textul d-voastra encomiastic ca dl Rogojanu s-a prapadit ori macar sufera de cine stie ce boala terminala (Doamne fereste!).
Desigur, la limita, am putea asimila orice \’carte de munca\’ cu o \”spovedanie pentru invinsi\’. Ar ajuta asta cu ceva literatura sau ideologia?
Mai degraba agitat decat lucid si rezonabil, colegul d-voastra deplora in mod categoric o realitate sociala de tip Orwell 1984 -ceea ce acum nu mai este de loc straniu- dar lasa cumva de inteles ca dezideratele palpabile ale unei \’minunate lumi noi\’ vazute de Huxley inca de la inceputul sec. trecut ar putea fi tolerabile.
Ca un novice aspirand la sacerdotiu, dl Rogojanu trage harnic, cu toate armele din biblioteca, in toate directiile intrucat nu pare sa-si fi definit pe deplin tintele. Iubeste democratia, iubeste si libertatea. Stie insa si ca utopia pandeste dupa colt, dupa colturi si se vede ca dezavueaza westernurile spagheti cu butaforiile lor. De aici senzatia de mers in gol al scrisului sau care nu se recunoaste ca literatura, intrucat este puternic marcat ideologic, dar nici ca document programatic, intrucat este viciat de licente poetice.