„Ca artist, nu vreau ca numele meu să apară în această selecţie“

Iată-te în selecţia Festivalului Naţional de Teatru – într-o secţiune a promisiunilor („Teatrul de mîine“), cu un spectacol care altminteri va participa în secţiunea oficială a Festivalului de la Avignon. Eu nu cred în această formulă de „festival naţional de teatru“, care nu se mai practică aproape nicăieri în lumea asta. Există showcase-uri în care sînt prezentaţi artişti locali, dar FNT nu e aşa ceva. Ideea unui festival naţional (transformat în ultima vreme într-unul al teatrelor naţionale) pe mine nu mă reprezintă. Nu mă simt parte a acestui peisaj şi de altfel nici n-am făcut parte din el pînă să montez la un teatru naţional. Nu mi se pare că acest festival are vreo relevanţă, de vreme ce e o defilare a teatrelor naţionale şi evită sistematic prezentarea unor artişti ca David Schwartz, Bogdan Georgescu, Vera Ion… Un festival care se vrea naţional nu e făcut ca să arate preferinţele selecţionerului, ci tendinţele unui sistem teatral la un moment dat.   Şi asta e, totuşi, o chestiune profund subiectivă – selecţionerul e cel care identifică tendinţele în cauză. Sînt de acord, există un gust, dar muzeificarea nu reprezintă o tendinţă. Dovada acestei muzeificări e că unele producţii revin spectaculos în […]