CADERE LA NATIONALUL BUCURESTEAN. Alegatorul si dalmatianul

Teatrul National „I.L. Caragiale“, Bucuresti. O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale. Regia: Grigore Gonta. Scenografia: Florica Malureanu. Cu: Mihai Calin, Dan Puric, Vlad Ivanov, Eugen Cristea, George Ivascu, Claudiu Bleont, Andrei Duban, Gavril Patru, Serban Ionescu, Marius Rizea, Tania Popa etc. Scrisoarea pierduta regizata de Grigore Gonta este aidoma dalmatianului care traverseaza scena din cind in cind: cu multe pete negre. Spectacolul nu are, din pacate, frumusetea si distinctia rasei cu pricina. Are, in schimb, multe momente moarte, un divertisment facil bazat de cele mai multe ori pe „cioace“ si interpretari de suprafata, destul de sterse. Se vrea modern, insa nu reuseste decit sa fie plat si siropos, lasind multe lucruri nerezolvate. Nu este valorizat aproape deloc echivocul atit de suculent la Caragiale, muchia de cutit pe care evolueaza personajele, jonglind cu un paradox extrem de subtil si ofertant. Cred ca principala problema a spectacolului isi are originea intr-o lectura eronata a textului si in special a relatiilor dintre personaje, reduse la citeva locuri comune. Edulcorarea amorului pasional dintre Tipatescu si Zoe, apropierea lui de zona romantata gen Misterele Parisului, in defavoarea unui erotism visceral, impulsiv si tensionat, mi s-a parut total nepotrivita si neargumentata regizoral. N-am inteles motivatia pentru […]