Cafe Europa. Gustul postmodernismului in Europa Centrala si de Est

Volumele de bibliografii ale lucrarilor asupra postmodernismului, cele privind atit fundamentul teoretic al curentului, cit si operele de arta ce pot fi considerate postmoderne, ar putea, probabil, ocupa o biblioteca imensa. Dar, in ciuda faptului ca avem mii si chiar sute de mii de pagini scrise si tiparite, nu avem inca o definitie completa si unanim acceptata a termenului de postmodernism. Am putea crede ca natura intima a fenomenului, impreuna cu alte citeva motive, au determinat imposibilitatea definirii lui. In textul Glosse la Numele Trandafirului, unica addenda autopoetica la binecunoscutul sau bestseller, Umberto Eco vorbeste despre o anumita tendinta de a largi aria notiunii de „postmodernism“ si de a comuta interesul sau in trecut si chiar de a include operele care nu ar putea fi in nici un fel descrise ca „postmoderniste“. Privind in acest fel, am putea spune ca François Rebelais si Borges sint autori postmoderni. Daca presupunem ca colajele lui Braque si Picasso sint moderne (si, astfel, neacceptate de marele public), colajele lui Max Ernst ar putea fi postmoderne (si, in consecinta, acceptate de public in mai mare masura). In cazul operei lui James Joyce, continua Eco, Portretul artistului la tinerete ar fi o capodopera moderna prin excelenta, […]