„Caietele negre“ ale lui Martin Heidegger: bătălia finală a infractorilor planetari

Heidegger şi problema evreiască Am discutat, în eseul din numărul trecut, fapte şi documente legate de apartenenţa lui Martin Heidegger la naţional-socialism. Nu am discutat însă atitudinea lui faţă de problema evreiască. A fost Heidegger un antisemit? Ştim că el a ajutat un număr de studenţi evrei să fugă de nazişti, printre care pe iubita lui, Elisabeth Blochmann, pe Karl Löwith, pe asistentul său, Werner Brock. Pe de altă parte, sînt cunoscute o serie de remarci antisemite ale lui Heidegger, de exemplu, următoarea afirmaţie dintr-o scrisoare către viitoarea sa soţie, Elfrirde: „Jidovizarea [Verjudung] culturii şi universităţilor noastre este într-adevăr înfricoşătoare, şi rasa germană ar trebui să aibă destulă putere interioră să se înalţe“ (1.) Asemenea afirmaţii au fost de obicei subsumate „antisemitismului cultural“. De curînd însă, în februarie şi martie anul curent, au apărut ultimele volume din operele complete ale lui Heidegger, Gesamtausgabe volumele 94-96, aşa-zisele „Caiete negre“ („Schwarze Hefte“). Aceste volume sînt un fel de jurnal de idei, cuprinzînd perioada 1931-1941, în peste 1.200 de pagini. Ele conţin reflecţii filozofice şi biografice, despre evenimente actuale, despre angajamentul său politic, existenţa sa academică, despre comunism, cît şi despre evrei. „Caietele negre“ au fost receptate în Germania ca un document senzaţional, […]