Cajvana lui Luca Piţu

L-a catalogat bine, cu respect, preţuire, dar şi cu mult regret şi amărăciune, unul dintre vechii săi prieteni, Dorin Tudoran: un brand cultural. Dar pînă să devină Luca Piţu un brand cultural, a fost şi el un om ca toţi oamenii. Pornind dintr-un sat din Bucovina, trecînd prin universitatea iaşiotă, ca să folosim terminologia curentă inventată de un mare sucitor şi răsucitor al cuvintelor în limba română, pe care a onorat-o cu geniul său – ei, da, nu toţi sîntem atinşi de aripa ieşitului din norma curentă –, şi ajungînd astăzi nu se ştie bine unde. Şi de ce. Dacă viaţa e un miracol, de ce nu ar fi şi moartea. Aşa cum e ea. Dacă omul acesta minunat – care putea să ne facă să rîdem, care putea pe alţii să-i facă să spumege – nu mai este, avem, rămîn cărţile lui. Multe, puţine, nu contează, de o anume factură intelectuală. Poveşti diverse, cu înţelesul la urmă, aşa cum se pun verbele în limba germană, dar ideea/ideile clocotind de interpretări dintre cele mai ghiduşe. Inventivitatea lexicală a lui Luca Piţu vine dintr-o bună mînuire în primul rînd a limbii române. Vine dintr-o profundă cunoaştere de bibliotecă – Luca Piţu […]