CAMIL PETRESCU, CONTEMPORANUL NOSTRU. O soluţie, totuşi…

Chiar miniştrii serioşi şi aplicaţi greşesc în Ţara Românească, ce să mai vorbim, deci, de ceilalţi. Judecă global, fără viziunea directă a concretului… confundă un praf de stricnină cu unul de aspirină, numai fiindcă amândouă sunt albe. De pildă, domnul V. Slăvescu, actualul vistiernic, om al realităţilor, al cifrelor, al vagoanelor cu mărfuri care încremenesc pe frontierele ţării cînd ridică domnia-sa un singur deget. A vrut să aplice un aliniat dintr-o lege despre care scriitorii de abia acum au aflat, şi a pus bir pe metafore şi caractere… Şi a zis, probabil, că dacă burghezia capitalistă e lipsită de oameni de caracter, care să-şi înţeleagă şi să-şi satisfacă obligaţiile de cetăţeni, poate, cine ştie?, caracterele din romane şi piesele de teatru să fie mai de omenie… Numai că ironia domnului Virgil Slăvescu n-a fost înţeleasă ca o glumă, deşi fac ghiduşii chiar miniştrii de finanţe, iar una din cele mai frumoase farse jucate în România a fost, fără îndoială, acea faimoasă „revalorizare“ a leului de răposatul Vintilă Brătianu. Dar dacă vodevilurile miniştrilor, în genere, şi mai ales farsele miniştrilor de finanţe sînt o pacoste pentru avuţia ţării, de ce în schimb n-ar fi puse la contribuţie comediile şi romanele, ca […]