CANAVA. Un (alt) tramvai numit Popescu

Proiectul Arta Popescu, spectacol-lectura se trage dintr-un proiect mai vechi – Arta Popescu, scenariu/spectacol radiofonic. Spectacolul radiofonic se trage si el dintr-un proiect mai vechi, Un tramvai numit Popescu, proiectul unui spectacol alternativ si comunitar, spectacol care ar urma sa se desfasoare intr-un tramvai, tramvai care ar urma sa circule pe aceeasi linie prin Bucuresti (orasul lui Popescu), in fiecare dupa-amiaza de duminica, timp de citeva luni, o stagiune intreaga – pina cind ar intra in metabolismul/singele bucuresteanului… comunitar. Si tot asa, din aproape in aproape, ajungem la zilele – o, ce zile frumoase! – in care utopizam cu Cristian sa umblam prin oras, prin tramvaie, cu scopul declarat de-a face poeme direct pe oameni – poezise. Are Cristi aceasta utopie, in care „poemul aproape ca nu mai suporta sa aiba cititori. El isi doreste prieteni“. Utopie in care „visul poemului sa fie o discutie la crisma, la un pahar de vin, cu amicii“. Pentru ca „poemul aproape ca nu mai suporta sa insemne proasta vesnicie a textului (care noaptea se tese si ziua se destrama)“. Asa si proiectul acesta, Arta Popescu, are utopia/visul lui, utopie/vis care aproape ca n-o sa mai suporte sa fie doar spectacol-lectura, utopia/visul lui fiind […]