„Candoarea ca un zid“

Daca destinul si domnul (Marx) ne-ar fi harazit vreun loc fruntas in cirdasia vreunui partid comunist autohton si contemporan, am fi fost neindoielnic mult suparati in legatura cu felul in care expozitia Epoca de aur* a denaturat memoria glorioaselor vremuri ale Patriei-mume, ale partidului unic si „unitatii de monolit“, ale „barbatului-univers“ si savantei de renume mondial. Pai, se poate, tovarasi? De la bucuria muncii si angajamentul depasirilor de plan (Judetul Suceava raporteaza depasiri de plan la semanatul recoltei cu peste 80%; Judetul Botosani, cu 85%; judetul Baia Mare cu 90%; judetul Satu-Mare cu 100%. Ordin de la Ministru: opriti insamintarile – am depasit granitele tarii!), la voluntariatele fortate ale elevilor de a „participa activ la recuperarea recoltei compromise de lucratori care nu se implica suficient in asumarea atitudinii constiente a implinirii indatoririlor de partid si de stat“ si pina la stadioanele gretos de pline ale clipelor de omagiu, totul trebuia (re)scris cu masura lopetii lui Stalin si a unui stahanovism pe potriva. (Cel mai iubit fiu opreste cortegiul la marginea unui sat, unde un om sapa, ca tot romanul, cam agale. Auzi, tovarase, ma cunosti? Se poate, tovarase Ceausescu? Asa-i ca, daca ai munci pentru mine, ai munci cu mult […]