CAPODOPERE. Et crucifixus…

In cadrul articolelor publicate anterior si dedicate configurarii temei Buneivestiri afirmasem ideea ca arhanghelul Gavril si (mai ales) trupul Fecioarei Maria devin un locus al incarnarii, forma pe care pictorul o creeaza primind astfel conotatii de natura simbolica, menite sa fie prilej de adinca meditatie si traire religioasa. Urmind o trama compozitionala echivalenta, reprezentarea momentului Rastignirii lui Iisus, punctul culminant al Patimilor si imaginea cea mai importanta a artei crestine, se configureaza, inca de la inceputul Evului Mediu, ca un adevarat tratat de teologie vizuala. Un bun exemplu de a continua un astfel de demers il prilejuieste una dintre capodoperele Galeriei de Arta Europeana a Muzeului National de Arta al Romaniei, si anume Rastignirea lui Antonello da Messina care provine din colectia baronului Samuel von Bruckenthal, si aceasta datorita renumelui pe care pictorul il are ca fiind unul dintre cei mai rafinati exponenti a ceea ce Erwin Panofsky numeste (in descendenta lui Ernst Cassirer) „forma simbolica“. Asa cum se intimpla in cazul capodoperelor, literatura de specialitate este extrem de ampla, insa, in acest caz, ea se refera mai mult la date privind tehnica pictorului, datarea operei si importanta ei in cadrul evolutiei artistice a uneia dintre personalitatile cele mai fascinante […]