CAPODOPORE. Bunavestire si discursul pictural

Cam pe la 1425, la Florenta, Sf. Bernardino da Siena dadea una dintre cele mai frumoase variante textuale ale misterului intruparii lui Iisus in tratatul De triplici Christi Nativitate – „Eternitatea vine in timp, imensitatea in masura, creatorul in creatura… infigurabilul in figurabil, inefabilul in cuvint, ceea ce este de necircumscris intr-un loc specific, invizibilul in viziune, ceea ce este de neauzit in sunet…“. Textul Sf. Bernardino da Siena, prin intermediul paradoxului folosit pentru a explica una dintre cele mai mari minuni ale divinitatii, scotea in evidenta o problema – cea a reprezentarii ireprezentabilului, cea a configurarii inconfigurabilului unui mister (adevar ascuns in Dumnezeu, inaccesibil ratiunii umane si revelat de catre Dumnezeu). Minunea consta in faptul ca Verbul inefabil, Imaginea de neconfigurat accede la vizibilitate si la dicibilitate si se arata ca fiind ascuns. Orice reprezentare a Buneivestiri devine din acest moment, dincolo de aspectul ilustrationist in raport cu textul Evangheliilor, mult mai mult decit o simpla problema pur teologica, ci chiar una de teorie a picturii in sine. Din punct de vedere al limbajului pictural aceasta problema se desfasoara intre doi termeni ai unui binom: anunt – enunt. Apropierea celor doi termeni nu e un simplu joc de cuvinte, […]