Cartea clasica. Un Aristotel latin (I)

Propun cititorilor nostri urmatorul exercitiu de imaginatie. Abstractie facind de indeletnicirile personale si de orice alte elemente cazuale particulare, sa ne intrebam cite zile dintr-un an si, de aici, citi ani i-ar trebui unui om de azi sa parcurga un numar de aproximativ doua mii de carti (reale, nu virtuale), fiecare avind o medie consistenta de pagini si apartinind unui grup de o suta de autori. Sa eliminam, apoi, orice alta sursa de informare in afara bibliotecii si a librariei. Sa rasturnam, in sfirsit, clepsidra, coborind pe firul de nisip in acea virsta a umanitatii cind tiparul era o utopie infierbintata, iar cartea, scoasa din tocul ei elegant, se citea desfacuta ca sul rotit, in sus si in jos, de pergament sau de papirus. Ati ghicit: ne-am intors din nou in Antichitate! Dar nu am dat, totusi, raspuns intrebarii cu care am deschis exercitiul nostru de imaginatie. Este si greu de dat, intr-adevar. Omul modern, cu atit mai putin cel mai recent, nu se poate plasa in afara unei retele informationale dense, sprijinite suplimentar de mijloacele comunicarii in masa. Ne indoim serios ca va fi existat vreodata comunicare adevarata fara net si telefon (precizarea „mobil“ devine chiar superflua pentru contemporanii […]