CARTEA DE FILM. Cum au asurzit comuniştii filmul românesc

Prima carte despre film a lui Cristian Tudor Popescu are la bază teza de doctorat a autorului. Ţinînd cont de intervalul scurt dintre susţinerea lucrării în faţa comisiei doctorale şi publicarea volumului, teza nu pare să fi suferit modificări esenţiale (s-a operat, probabil, o reducere a textului, dar nu şi o rescriere a sa, în vederea întîlnirii cu un public mult mai larg). Ce-i drept, numele autorului este suficient de sonor pentru ca (nu numai) cititorii interesaţi de istoria filmului românesc să includă cartea pe lista lor de lecturi. Stilul filmologului Cristian Tudor Popescu seamănă izbitor cu stilul publicistului CTP O explicaţie parţială a titlului ne este oferită la pagina 67: „Un film vorbitor adevărat nu doar vorbeşte cu glasurile personajelor, dar reuşeşte să dea spectatorului impresia că dialoghează cu el. Dacă însă filmul vorbeşte întruna, în legea lui, fără să bage în seamă spectatorul, dacă filmul întreabă şi tot el răspunde, fără să încerce a intui întrebările spectatorului şi a le răspunde, atunci nu e un film mut, dar e un film surd“. Deşi, pentru Cristian Tudor Popescu, acest concept de „film surd“ este reflectat cel mai bine în „tipul de film dominant în anii ’50“, obiectul de interes […]