Cartea neagră a căsniciei
Dan COMAN - Căsnicie
- 13-02-2015
- Nr. 759
-
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
- Literatură
- 1 Comentarii
De la romanele Zeruyei Shalev nu am mai întîlnit o analiză atît de lucidă, cinică şi lipsită de orice fard a vieţii de cuplu ca în romanul lui Dan Coman. De fapt, nici roman nu prea pot spune că e, ci mai curînd o construcţie din oglinzi care distorsionează şi care reflectă toate un poem aflat în Centru. Un poem-motor, care se încheie aşa: Va fi dragoste bine gîndită, ca fraţii vă veţi iubi. Sînt 4 capitole scrise la persoana a III-a, stil indirect liber, care urmăresc viaţa şi opiniile bărbatului din cuplu, un încă tînăr profesor, iar acţiunea are loc în 2014 (prezentul naraţiunii). Între cele 4 capitole sînt introduse fragmente din jurnalul femeii, Rebeca (un personaj extrem de interesant), jurnal ţinut în 2006-2007, 2008, 2009-2010. Comparam cartea lui Dan Coman cu Soţ şi soţie, sau cu Thera, romanele Zeruyei Shalev, însă comparaţia se susţine doar în ceea ce priveşte jurnalul Rebecăi: aceeaşi capacitate extraordinară de analiză, disponibilitatea feminină pentru suferinţă, abandonarea eului pe altarul sacrificial al unei căsnicii dominate de un bărbat iremediabil narcisist, egoist şi depresiv. Cartea lui Dan Coman aduce însă un plus de complexitate, dat fiind că analiza vine aici să distrugă tot ceea ce […]
Iar adevărul este că instituţia căsniciei e una falsă, că singura modalitate de a o face să funcţioneze este ca unul dintre parteneri să accepte dominarea din partea celuilalt, iar entitatea numită cuplu să accepte varianta unei iubiri fraterne, ca în poemul Dariei.
Pasajul asta m-a intrigat la culme. Ce vreti sa spuneti? Ca institutia casatoriei este falsa in contextul povestii din roman sau ca este falsa in genere?