Cărţi erotice de Giorgio Baffo şi Pierre Louÿs, în tălmăcirea lui Şerban Foarţă

Volumele apar la Editura Adenium

  • Recomandă articolul
Giorgio Baffo: Erosonete   Giorgio Baffo (1694-1768), acest faimos luetic, supranumit obscenul, poate fi pus în fruntea poeţilor priapici, fiind unul, totodată, dintre poeţii cei mai lirici ai sutei optsprezece. Viaţa lui nu este cunoscută. Se ştie că a fost membru al Celor 40, Quarantia, curtea supremă de justiţie a Veneţiei. Caracterul lui Baffo îmbina urbanitatea cu pudoarea. N-a fost niciodată auzit pronunţînd vreun termen mai grobian; drept pentru care Ginguené a spus că Baffo „vorbea ca o fecioară, scriind ca un satir“. Acest poet care, adesea, ne poartă cu gîndul la Horaţiu va fi avut, în primul rînd, bun-simţ. Propria-i epocă, pe Baffo nu-l nemulţumeşte; se bucură, din contră, că trăieşte şi că trăieşte în Veneţia, oraş amfibiu, cetate umedă, lascivă, sexul feminin al Europei. Baffo e un poet adevărat. Unul obscen, desigur; obscenitatea căruia e însă, dacă vreţi, plină de nobleţe. El este, bineînţeles, un violator al poeziei. Totuşi, acest eveniment are grandoarea şi simbolica valoare a unei fieste veneţiene. An de an, Dogele se logodea cu marea. (Fragment din cuvîntul înainte de Guillaume Apollinaire)   E calp ce spune-se despre Infern, Prin goarna popilor, că-i o regiune În care caznele ar fi legiune, Iar focu-n care arzi […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.