„Categoric nu sint multumit de modul si extinderea prezentarilor fenomenului artistic“

1. In masura in care putem accepta ideea unei „oglinzi obiective a creatiei“, capabile ea singura sa raspunda interesului a trei categorii atit de diferite – marele public, cel avizat si amatorii din strainatate – raspunsul este nu, nu avem o asemenea oglinda. In masura in care am dori sa ne apropiem de acest rost ideal, putem cocheta cu ideea formarii unui grup de critici de arta, buni cunoscatori ai fenomenului artistic romanesc contemporan, ai evenimentelor bucurestene si ale filialelor din tara, cu performante ale artistilor consacrati, dar si ale celor tineri. In aceasta privinta, ma alatur viziunii critice a unor distinsi colegi care si-au exprimat in presa rezerve legate de modul in care a fost constituita colectia muzeului de arta contemporana. De altfel, o oglinda mai mica a acestui fenomen poate fi aceea a modului inegal si nesigur in care a operat politica de achizitii a Ministerului Culturii in ultimul deceniu… 2. Pe fondul unor posibilitati materiale subsimbolice, eforturile muzeelor din tara de a achizitiona arta contemporana romaneasca sint laudabile. Este greu de vorbit insa de o „politica culturala“ coerenta si concertata, cita vreme abilitatea si discernamintul conducerii acestor muzee au valori si realizari inegale. 3. Categoric nu, nu […]