Către o nouă tectonică literară
Istorie literară și analiză ideologică după 1989
- 25-08-2017
- Nr. 886
-
Christian MORARU
- STUDII CULTURALE
- 2 Comentarii
Problematica ideologiei, mă gîndeam parcurgînd recenta și importanta carte a lui Mihai Iovănel, Ideologiile literaturii în postcomunismul românesc, este, în fond, nu foarte diferită de tematica morții, mai precis de tratarea uzuală a acesteia1. Acceptăm – cei mai mulți dintre noi, îmi imaginez – că sîntem muritori, „știm“ asta, dar la nivelul lui cum știm, cum discutăm moartea, aceasta îl privește doar pe celălalt, pentru că i se întîmplă numai lui. Așa cum nu putem purta mărturie morții ca experiență personală, nici nu putem formula un argument pornind de la moarte ca eveniment propriu, ca ceva ce s-a petrecut cu noi. În acest sens, al analizei și al argumentului critic, muritor e doar celălalt; la fel, ideologic e tot doar celălalt, iar în măsura în care falsa conștiință există, ea survine, nu-i așa, ca patologie a alterității. Ideologie și etică. Iată o situație convenabilă, dar neetică, chiar dacă trebuie spus imediat că autoanaliza ideologică e tot atît de la-ndemînă ca autopsihanaliza și că, dacă a te comporta ideologic e un semn de falsă conștiință, e normal, pînă la un punct, să pornim de la premisa, fie și vag‑asumată, conform căreia nu noi sîntem cei afectați de această conștiință, ci mereu […]
Este remarcabil la acest tînăr MI că are curajul să vorbească de marii noştri clasici fără să-i demoleze sau să-i ridiculizeze (cum e trendy acum) şi că recunoaşte că anti-ideologicul nu scapă de ideologic.
„Convenabilă” pentru Cine ? pentru Ce ?
„dar neetică”, NU ! DECI neetică, adică CRIMĂ !
Orice doctrină, Orice ideologie, este O CRIMĂ,
cea Comunistă, este CRIMA PERFECTĂ ! neexistînd vinovați, este nepedepsită fiind nejudecată !
Numai a pomeni despre Slavoj Žižek este o împietate de les majeste, eu afirm : O Crimă !
(chiar dacă azi, oarecum doar mititică)
Și astfel se continuă a se delira demagogic și teoristic-ideologic CĂCI (se pare nu s-a înțeles au se improvizează năstrușnic Manipulează „poetic”, pomenindu-se K „pozitiv” despre generația (literară, în sine și în relitate UNA extrem de nociv ideologică) „BEAT”, beți, beată, îmbătătoare amețind și îndoctrinînd periculos-nociv-cancerigen-cadaveric prn slogane False și mai mult decît Morbide, absolut deloc anti-sistem ci tocmai evitînd Realitatea ATROCE deviind și delirînd BEAT printre ideologii intertextualiste Depărtînd astfel Libertatea schingiuită și Crima planificată de preocupările Adevărului Crud, producînd și inoculînd FALSA impresie literar-poeticologică a unei libertăți-disidențe prin „scriere” cînd în fapt nu era decît o Supremă Banală ÎN „în-scrierea” asumată subtil-indirect A cercului ideologic Criminal.
Cărtărescu [ & Comp.] fiind în realitate Complice vrînd-nervrînd leader-ul unei generații ideologizate „à mort” jucînd astfel Complici, Jocul Criminal al ideologie programat-asasine ( de absolut totul și Orice) Comuniste
și astăzi Liberă și în fierberi ideologice zizeg-zaghiste înfiorătoare pervers.
În România post-belică anti-comunismul nu are Absolut nici cea mai infimă semnificație din simplu motiv concret pentru că Cei PUȚINI care s-au sacrificat au rămas complet izolați iar Sublima Majoritate a intelectualilor-artiștilor-scriitorilor de Soi au Tăcut (Atunci) Chitic
Jucînd Astăzi perfect și perfid Jocul Dictaturii Noii Dictaturii a Falsei democrații a Post-Comunismului-Securist TRIUMFĂTOR.