În căutarea micului prinţ

,,Toţi oamenii mari au fost mai întîi copii.“ Dragă micule prinț, Te-ai întors de ceva vreme pe planeta ta. Sper să ajungă curînd și scrisoarea. Știu că a fost nevoie de multe stoluri de gîște sălbatice ca să poți pleca. Nu ai mai plecat înveș­mîntat în noapte, acoperit de stele, ci plin de raze de soare în păr, împletite frumos de copii. Cred că ai fost surprins (plăcut, sper) să constați că și planeta noastră e, de fapt, una foarte mică. A ta era rotundă, a noastră are formă dreptunghiulară. Detalii, vei spune tu, cînd inima copiilor este atît de mare și de încăpătoare. Îmi amintesc cînd ai venit prima oară la copii. Cred că deșertul te-a schimbat puțin sau poate îți era doar dor de trandafirul tău în seara aia, nu știu, fiindcă nu mai erai deloc timid și nu îmi păreai a fi mic, iartă-mă că îți spun asta, însă cu fiecare zîmbet de copil te înălțai, mai creșteai puțin. Atunci cînd te‑am văzut ultima oară, nu mai erai deloc un copil. Te făcuseşi mare. Cred că pe planeta noastră dreptunghiulară te-ai întîlnit pentru prima dată cu copii. Și aici sînt șerpi sau vulpi, micule prinț, însă nu se […]