Căutînd certitudini

Îţi vorbesc în acest ceas, în aceste zile cînd/ mi-am pierdut harul poeziei/ iar ploile despărţirii ne înconjoară pic-poc/ asemenea pieselor de la jocul de Go. Michael ONDAATJE, De vorbă cu tine   În ce măsură îi poţi cunoaşte pe cei din jur? Sau, mai bine zis, în cazul în care cei din jur îţi sînt mai mult sau mai puţin indiferenţi, în ce măsură îi poţi cunoaşte pe cei pe care-i iubeşti? S-ar putea oare găsi posibile răspunsuri în realităţile trecutului – sau, dacă nu răspunsuri complete, măcar unele certitudini care să rezolve problemele şi incertitudinile prezentului? Fără îndoială, aceste întrebări nu sînt noi, ele reprezentînd, în fond, una dintre constantele literaturii de pretutindeni. Nici Madeleine Thien nu e prima care se opreşte asupra lor. Însă Certitudine, romanul pe care scriitoarea canadiană îl publică în anul 2006, are meritul de a încerca să ofere tuturor acestor întrebări – şi multor altora, pe deasupra – nu neapărat nişte răspunsuri unice şi definitive, ci mai degrabă de a da cititorilor un prilej de meditaţie asupra cîtorva din problemele esenţiale ale lumii prezentului şi, deopotrivă, asupra contextului general al secolului al XX-lea, marcat de conflagraţiile mondiale care au lăsat urme de neşters […]