Ce mică-i lumea!

Orașul Ludwigshafen, situat pe Rin, aflat în landul Renania-Palatinat, în Vestul Germaniei, este o localitate nouă germană, dacă îl comparăm cu istoria marilor burguri teutone, a cărui vechime depășește cu puțin un secol. Aici se află sediul giganticului concern chimic BASF, care are reprezentanțe în 80 de țări.

Localitatea cu profil industrial are, ca mai toate orașele germane, fie ele și de mici dimensiuni, un muzeu de artă contemporană, care se află găzduit într-o construcție cît se poate de modernă, ridicată în 1979.

Muzeul este rodul donației unui mare fabricant de ciocolată: Wilhelm Hack. Purtîndu-i numele, muzeul are o secție de artă modernă, în care sînt foarte bine reprezentați constructiviștii, în special ruși, existînd însă și o galerie de artă veche medievală germană, totodată organizîndu-se expoziții temporare.  Interesant este faptul că, în Germania, mai mulți fabricanți de ciocolată și-au legat numele de crearea unor muzee de artă: Ludwig – la Aaachen și Köln, Spengler – la Hanovra, Ritter – la Waldenbuch, o încîntătoare localitate montană.

Muzeul din Ludwigshafen, pe lîngă comorile din săile sale elegante, are pe fațadă o lucrare monumentală, cu o suprafață de 550 de metri pătrați (10×55 metri), alcătuită din 7.200 de plăci de ceramică, reprezentînd o transpunere a unui proiect alcătuit de Joan Miró, în care animalele și formele fantastice alcătuiesc un impresionant element de atracție vizuală, bucurînd privirea de la mare depărtare.

În această iarnă, muzeul a organizat trei expoziții cu caracter temporar. Cea mai mare are ca fond însuși patrimoniul muzeului și se numește De la Popova la Nicolaj, urmărind traseul modernismului rus, pe simeze aflîndu‑se lucrări semnate de Liubov Popova, Wassily Kandinsky, Alexandra Exter, Kazimir Malevici, Alexander Jawlenski și mulți alții, pînă la Nikolaj Arndt, pictor stradal în tehnica „3D“.

O a doua expoziție, nu prea mare, dar bine „pusă în pagină“, demonstrînd cu mare precizie ce scop are, se intitulează Erma Schilling – donați pentru Kirchner. Este vorba despre un tablou semnat Ludwig Kirchner, realizat în perioada Primului Război Mondial. Lucrarea, pictată în ulei, pe carton, cu dimensiunile 100×70 cm, este importantă pentru tema din viața boemei pariziene, în care apar trei personaje feminine, putînd fi recunoscute Erma Schilling – iubita artistului din acel moment – și o altă prezență feminină din viața a, Gerda, pictată atît din față, cît și din profil. Mobilul principal al acestei expuneri este colectare a sumei de 7 milioane de euro, pe care Prietenii muzeului Hack vor s-o strîngă în vederea cumpărării acestei valoroase opere de artă. La începutul anului, mai erau de adunat circa 500-600.000 de euro, ceea ce se va realiza, probabil, pînă în primăvară. Spiritul civic german funcționează în materie de donație pentru opere de artă. Există o veche tradiție, iar organizarea și popularizarea scopului propus se desfăşoară cu mult tact. Bineînțeles, îmi vine în minte Cumințenia Pămîntului. La noi, populația nu este pregătită pentru asemenea acte culturale. S-a alocat de către Stat suma de 5 milioane de euro (exact asta era valoarea re­ală!), dar premierul Cioloș, cu un entuziasm juvenil, sfătuit de persoane nedocumentate, s-a lăsat influențat de vînzători, lansînd o campanie costisitoare, pentru colectarea a 6 milioane de euro, din care s-a strîns puțin peste un milion de euro. Publicul a sancționat această naivitate. Acum, fostul premier a declarat, sincer, în legătură cu acest caz:  „Am fost naiv!“. Nici o problemă! Lu­crarea va rămîne în Patri­moniul Na­țional la prețul de 5 milioane de euro.

Cea de-a treia expoziție ne interesează direct. Aici piesa centrală o reprezintă o mapă cu gravuri, operă apar­ținîndu-i lui Wassily Kan­dinsky, inițiator al mișcării Der Blaue Reiter (Călărețul albastru). Mapa, tipărită de către editura de mare prestigiu Propyläen, din Berlin, în 1922, a fost realizată de pictorul rus la Weimar, în același an. Aici a fost primul sediu al mișcării Bauhaus, în cea de-a doua locație a miș­cării, la Dassau, Kandinsky va fi profesor. Pe aici vor trece studenți din mai multe țări, dar și artiști, care vor deschide larg porțile creației artistice în epocă. Mapa, denumită Kleine-Welten (Mica lume), are un număr de 12 gravuri, grupate în trei categorii. Patru gravuri pe piatră (litografii), patru pe lemn (xilogravură) și patru pe placă de cupru atacată cu acid (aquaforte). Lucrările cuprinse în mapă pot fi împărţite și cromatic: șase sînt alb-negru, alte șase fiind color. Există suficiente exemple de mape cu gravuri, realizate de mari artiști în secolul al XX‑lea. Citez doar celebra mapă cu opt linogravuri (patru alb-negru și patru color), tipărită la Zürich, în 1916, într-un tiraj de numai 20 de exemplare, operă a lui Marcel Iancu, care conține și un poem, dedicat autorului, semnat de Tzara, Circuit total par la lune et par la couleur.

Să arătăm motivul pentru care sîntem deosebit de interesați de Mica lume. În inventarul Mu­zeu­lui Național de Artă al României există o asemenea mapă, care însă nu a fost expusă niciodată. O expoziție de prezentare a acestei mape ar fi bine-primită de către toți iubitorii de artă. Probabil, mapa a intrat în fondul muzeului, în cadrul donației făcute de M.H. Maxy, primul director al instituției. Dacă este așa, înseamnă că el a procurat-o în cadrul stagiului său berlinez, din 1922-1923, perioadă în care a vizitat și centrul Bauhaus-Weimar. Maxy, participant la cea de-a 118‑a expoziție Der Sturm a galeristului Hervarth Walden, poet, critic, muzician, va fi răsplătit cu expoziția Maxy – pictor integralist, în urmă cu un deceniu, în Bauhaus-Dassau, în casa atelier a unuia dintre ma­eș­trii mișcării, Otto Schlemmer.

Cred că expunerea mapei la MNAR ar constitui un veritabil eveniment artistic. Bazîndu-mă pe faptul că actualul director al marelui muzeu, Călin Stegerean, este grafician, vă adresez îndemnul: „Pe curînd, la expoziția mapei lui Kandinsky!“. Ar fi o ilustrare a unei expresii strămoșești: „Ce mică‑i lumea!“.