„Ce mişto e adolescenţa!“

Sînt personaje, din prozele tale mai vechi, care te vizitau, care îţi cereau audienţă, rugîndu-te să le faci o nouă poveste? Da, sînt multe personaje. Mai toate romanele mele îşi au, uşor, rădăcina în volumul de povestiri Cheta la flegmă, o carte cu un titlu dizgraţios, dar la care ţin foarte mult. Multe personaje din Cheta la flegmă apar, sub o formă sau alta, în cărţile următoare. Cred că personajul din prima nuvelă, acel băieţel, trece după aceea, ca adolescent, într-un alt volum de proză scurtă, în Băieţi de gaşcă, ajungînd maturul Victor din În iad toate becurile sînt arse. Cam aşa văd filiaţia personajului meu.   Ai preluat cîteva pagini dinBăieţi de gaşcă pe care le-ai inclus în În iad toate becurile sînt arse. E aproape toată nuvela care dă titlul volumului – Băieţi de gaşcă; am scos cîteva lucruri, pe altele le-am prelucrat. Discutam cu Daniel Cristea-Enache, care făcuse o contabilitate, cîte pagini din Băieţi de gaşcă sînt preluate în acest volum. El numărase 40 de pagini. Din 240 de pagini, o şesime din roman e preluat din Băieţi de gaşcă. Mă rog, sîntem într-un postmodernism în care cred că se permite ca un autor să-şi preia fragmente […]