Ce s-a spus şi ce nu s-a spus despre romanul Martei Petreu

Marta Petreu a scris romanul de autoficţiune Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului (2011) în patruzeci de zile, la scurt timp după moartea mamei. Critica românească a reacţionat imediat, aproape de fiecare dată pe un ton encomiastic, în timp ce premiile literare nu s-au lăsat nici ele aşteptate. Iar anul trecut, cînd, la Salonul Cărţii de la Paris, a fost lansată traducerea în limba franceză semnată de Florica Courriol, evenimentul a avut ecou, la doar cîteva săptămîni fiind publicată o recenzie elogioasă tocmai în Le Monde, scrisă de un nume cunoscut în critica literară franceză: Florence Noiville – recenzia poartă titlul „Un déchirement“ (în româneşte, „O suferinţă“) şi a apărut în data de 2 mai 2014.   Autoarea din Le Monde percepe textul româncei drept unul puternic şi tulburător, făcînd referire atît la scriitura de o minuţiozitate implacabilă a Martei Petreu – pe care promite solemn să nu o mai scape din ochi –, cît şi la imagistica fascinantă şi sumbră care învăluie paginile cărţii, începînd chiar cu titlul. Iar dacă acesta din urmă ne duce cu gîndul la o ciocnire catastrofală de la sfîrşitul timpurilor, ei bine, nu ne înşelăm, spune Noiville, căci tocmai despre asta este vorba în acest roman […]