Ceai(nic)ul decadent

M-am intrebat adesea cum suna oare o invitatie „la ceai“ adresata de Anna, cea de-a saptea ducesa de Bedford, unei prietene, sa zicem ducesa de Kent, la inceputul secolului al XIX-lea. Imaginati-va o scena de roman scrisa de Jane Austen, de pilda, in care ducesa de Kent ar fi putin nedumerita de invitatie, dar ar accepta, cunoscind firea extrem de nastrusnica a Annei, cea care nu putea suporta orele lungi dintre prinz si cina, si care, rupind-o cu eticheta si traditia atit de pretuite de britanici, isi facuse un obicei din a comanda, pe la patru-cinci dupa-amiaza, o gustare si un ceai. Biata ducesa de Bedford, legendara creatoare a acestui obicei, probabil nu avea nici cea mai mica banuiala ca daduse nastere unui adevarat eveniment social care va puncta viata zilnica pe ambele maluri ale Atlanticului timp de un secol si care va deveni un simbol al natiunii engleze! Pentru ca, daca astazi five o’clock tea ramine doar o traditie incintatoare pastrata in citeva locuri din lume in afara Marii Britanii (la Ritz-ul parizian sau la Plaza, la New York, de pilda), La Belle Époque facuse din acest obicei un ritual de o regularitate innebunitoare. Sa facem deci un salt […]