Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Cei de deasupra noastră
- 07-04-2017
- Nr. 867
-
Cristina MANOLE
- Rubrici
- 3 Comentarii
Armand Puig, prelat romano-catolic catalan, fost decan al Facultății de Teologie din Barcelona între 2006 și 2015, mărturisește, în ianuarie 2017, într-un mic preambul la o nouă ediție a monumentalei sale lucrări Iisus. Un profil biografic (Editura Meronia, 2017, traducere din catalană de dr. Jana Balacciu Matei), ceva foarte simplu, esențial: „Într-o lume atît de complexă și instabilă, doar Dumnezeu făcut om, Logosul etern al Tatălui, mort și înviat, ne poate salva“. Nu ar mai fi nimic de spus. Doar că urmează, pe parcursul a mai mult de 600 de pagini, biografia lui Iisus din Nazareth. Dacă ar fi să credem în viața, în moartea, învierea și destinul Fiului lui Dumnezeu, de ce să mai cercetăm surse reale și documente palpabile găsite și supracercertate de două mii de ani? Dacă ar fi să nu credem în povestea care stă la baza creștinismului, la ce bun să ne mai ostenim să deslușim biografiile lui Iisus și ale mărturisitorilor lui, cei patru evangheliști, Ioan, Marcu, Luca și Matei? Oricum am suci lucrurile, s-ar desluși inutilitatea acestor demersuri. Și totuși, situația stă exact invers. De două mii de ani se cercetează și se scrie despre viața lui Iisus. Frumoasa poveste a părintelui catalan […]
Am verificat asta-seara: autorul e intr-adevar ex liber-schimbistul. M-a uimit ca e nascut in 1932 si cartea e scrisa recent – proba de prospetime intelectuala – chiar daca unele interpretari pot fi discutabile – la senectute.
Eroare: generalul vizitat de De Gaulle la Craiova era POLIHRON DUMITRESCU.
Inca o zicere „gaullista”: foarte greu de guvernat o tzara care are cateva sute (parca 300 a zis) de branza.
O sa ma uit mai atent la carte la Carturesti – nici acum nu-mi vine sa cred ca autorul e fostul liber-schimbist, dar se mai schimba omul…..(el, nu eu).
Năstruşnicul/năzbîtiosul ,“jovialul” universitar Ştefan Cazimir să fie autorul ?(“… generalul De Gaulle, francezul lipsit cu totul de umor…”). Păi aşa ceva , nu că n-ar fi imposibil, nu e lucru de şagă. Există întregi florilegii de citate care ilustrează tocmai contrariul; mii de jurnalişti şi de politicieni care au asistat la conferinţele de presă ale celui care a întemeiat la V-ème République s-au delectat cu amuzantele găselniţe ale generalului , pentru unii motiv primordial al prezenţei lor la pomenitele conferinţe care, oricum, nu erau unicele ocazii în care împricinatul “se producea”.
“Mort aux cons!” a lansat un adjutant; replica lui de Gaulle: “Vaste programme…!”
A propos de entuziasmul cu care a fost întîmpinat noul sau mandat în 1958 : “ Oui, les commencements sont toujours délicieux … Je crois me rappeler que Victor Hugo a écrit quelque chose de très piquant, à ce sujet, s’agissant du supplice du pal ( trasul în ţeapă).” (distihul celebru -şi ce rezonanţe în ziua de azi!- al lui Hugo: Le supplice du pal, Qui commence şi bien Et qui finit şi mal …).
Sau, consemnat de Malraux:” J’aime bien ceux qui me résistent ; l’ennui, c’est que je ne peux les supporter…” (Ţin la cei care mi se opun, necazul e că nu-i pot suferi…)
Et ainsi de suite.