„Cel mai greu în viaţă este să-ţi găseşti locul“
Interviu cu Basarab NICOLESCU
- 19-03-2010
- Nr. 517
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Interviu
- 13 Comentarii
Prejudecata acestui interviu: mergi cu inima strînsă la o întîlnire cu un celebru român stabilit la Paris în 1968, care a lansat, înainte de plecarea în Franţa, o carte despre Ion Barbu – Ion Barbu,. Cosmologia „Jocului secund“, care a lucrat ca fizician în mari universităţi ale lumii şi care se ocupă, de peste 20 de ani, de transdisciplinaritate. Eşti copleşit? Eşti strivit? Mi-a plăcut şi m-a incitat ideea de transdisciplinaritate, pedagogia aceasta de a învăţa, de a te forma, atent la toate orizonturile lumii, pe care a dezvoltat-o Basarab Nicolescu în cărţile şi conferinţele sale. Dar mi-au plăcut şi punctele de inflexiune din opera sa, acele Teoreme poetice. A fost şi momentul 19 noiembrie 1989, cînd lui Basarab Nicolescu i s-a întîmplat un fapt uluitor, care l-a călăuzit pe mai departe. Aşa că un asemenea om n-are cum să te copleşească şi să te strivească. Dimpotrivă, cred că prin această întîlnire s-au pus în mişcare mai multe energii. Sper ca aceste energii creative să ajungă şi la cititori. Toate cărţile dumneavoastră sînt traduse în româneşte, unele au o a doua şi o a treia ediţie: Noi, particula şi lumea, Rădăcinile libertăţii, Trandisciplinaritatea. Manifest, Teoreme poetice, Ştiinţa, sensul şi […]
Daca opinia Dv.se schimba de la o zi la alta,(Sa exemplific:ieri am scris un scurt comentariu pe care l-ati acceptat,ca astazi sa vad ca nu apare),considerand ca acesta este profesionalism,eu,unul,nu ma mai obosesc sa comunic cu Dv.
Daca un om care a parcurs gradual mai multe etape ale cunoasterii,-si d-l Basarab Niculesu este un asemenea om-,simte nevoia sa-si impartaseasca stiinta dobandita si celorlalti semeni,cu buna credinta si onestitate,in loc sa fie ascultat cu toata atentia si respectul cuvenit,e luat la misto de fel de fel de figuri anonime \”atotstiutoare\”,cum numai la noi este posibil,va dati seama cat de rau stam la capitolul \”civilizatie si cultura\”. Rusine,d-lor,rusine !
Probabil ca tot asa s-a intamplat si cu Iisus Hristos cel rastignit pe cruce,dar orbii ncicand nu vor avea ochi sa vada.
Tin sa va felicit din inima,d-le Niculescu,si nu ma indoiesc ca ramaneti imun in fata rautatilor si prostiei fudule.
Bineinteles ca sunt limitate… caci si omul este o fiinta limitata. Asta nu inseamna ca nu apreciez frumusetea si munca unui om, in cazul de fata domnul Basarab Nicolescu, caruia ii multumesc pentru raspuns.
Care sunt intrebarile pe care le punem? Care este limita capacitatii noastre de interogare si investigare? Oare exista ceva de aflat, daca avem onestitatea sa admitem ca intrebarile noastre sunt limitate, prin insasi natura lor?
Prin verificare experimentala. In timp.
Daca rezultatul este bun si deseori verificat (de tine si de ceilalti), nu este diavolul.
„ A venit îngerul şi mi-a zis: de atâta vreme te veghez ca să ajungi om de ştiinţă şi tu până acum n-ai inventat nimic!
Cum să nu; am inventat; numai că ştiinţa pe care eu am creat-o este atât de subtilă, încât uneori se confundă cu firescul. Ea se numeşte hemografia, adică scrierea cu tine însuţi. ”
N. Stănescu, Respirări
Intelegerea transdisciplinaritatii presupune un dialog veritabil, bazat pe toleranta si deschidere. Comentariile ar trebui sa aiba chipul unui dialog nevazut, care să ne redea Viului: o plapanda speranta ca mai exista umanitate…
De unde stie Domnul Basarab ca cel ce i-a vorbit nu a fost „le diable”? (si nu vreau sa fiu rautacios adresandu-i aceasta intrebare). Delirul poate sa fie si el o alta realitate…, trecandu-l printr-o minte transdisciplinara? Nu cumva in a defini delirul Domnul Basarab foloseste logica veche, a tertului exclus. „Ca om de ştiinţă ştiu să disting ceea ce este delir de ceea ce este realitate.” Cum?
Nu ma doresc \\\”cavalera\\\”, pentru ca acest cuvant nu exista in DEX! Complexe n-am, e-adevarat… mai cu seama cand am de-a face cu personaje de felul dvs.! Si daca o sa apara vreodata un DEX al moralei si al bunului simt, acesta ar fi, intr-adevar o lucrare de referinta! Pe care va sfatuiesc sa n-o ratati! Ati gasi scris acolo, cu siguranta, ca a va adresa cu un pseudonim (chiar atat de inspirat din basmele lui Ispirescu ca al dvs.) cuiva care isi foloseste propriul nume, este o actiune care nici morala si nici de bun simt nu este. E doar o mostra de cavalerism autohton la care, credeti-ma sunt cu desavarsire imuna!!!
Cartea „Noi, particula si lumea” a fost premiata de Academia Franceza (nu cred ca se premiaza acolo orice carti)! Am citit cartea, asa ca vorbesc in cunostinta de cauza, nu ca si d-na care a scris comentariul de mai sus, „despre concepte”. Sunt convins ca dupa ce va citi cateva dintre lucrarile prof Basarab Nicolescu, d-na Lidia va descoperi „reductionismul stiintific” bine vizibil in cele trei randuri scrise de dumneaei. Transdisciplinaritatea protesteaza impotriva reductionismului de orice fel.
Cred ca o posibila introducere in transdisciplinaritate poti gasi daca dai click pe:
http://www.stiintasitehnica.ro/index.php?menu=8&id=436
http://www.egophobia.ro/18/critica.html#5
Intamplarea face ca lauda de sine sa fie, in cazul asta, motivata – ceea ce pe mine nu ma deranjeaza.
Ar fi interesant dupa ce citesti sa ne spui ce parere ai despre…”palarie”.
Pai chiar va doriti cu tot dinadinsul ipostaza de cavaler(a) al dreptatii, personaj fara teama si prihana ?
Urechiati fara complexe pe toata lumea si dati lectii de conduita, cu trimiteri la lucrari de referinta etc. Pai ce-ar fi sa mai umblati dv. si pin DEX-ul moralei si al bunului simt ?
Pentru cuvintele ncunoscute, se recomanda consultarea DEX-ului. Pentru a face deosebirea dintre un articol si un interviu, este absolut necesara frecventarea claselor I-IV. Pentru a intelege inainte de a sari sa-ti dai cu parerea sunt suficienti cei „sapte ani de acasa”.
In rest, interviul e dintre cele mai reusite din ultima vreme.
Ce e trandisciplinaritatea? Asa cum reiese din articol, conceptul pare mai degraba o palarie pentru tot felul de pseudo-stiinte! Nu poti fi luat in serios, chiar daca primesti girul unor domni onorabili, precum L. Ulici, daca vii cu generalitati si cu multa lauda de sine…