Cel mai iubit fiu al poporului

Daniel BĂnulescu Cel mai bun roman al tuturor timpurilor, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2008, 576 p.   Cel mai bun roman al tuturor timpurilor de Daniel Bănulescu completează trilogia Am văzut, lucrînd, degetul lui Dumnezeu, urmînd romanelor Te pup în fund, Conducător iubit! (Nemira, 1994) şi Cei şapte regi ai oraşului Bucureşti (Nemira, 1998). Într-adevăr, există o continuitate a celor trei romane, însă diferenţele sînt pregnante, pornind de la nivelul personajelor şi extinzîndu-se pînă la nivelul, mai larg, al discursului. Comună pare să fie mai degrabă o anume orientare tematică, o focalizare a naraţiunii asupra personajului Nicolae Ceauşescu – dictator umanizat de crezuri exagerate şi de posturi ridicole –, precum şi o obsesie juvenilă a extirpării Răului pe care Iarba Fiarelor, personaj recurent în economia romanescă, şi-o cultivă de la vîrste fragede.   Deşi se insinuează că Biblia este acea carte de anvergură care poate fi citită, în orice moment, ca un foarte pasionant roman, Cel mai bun roman al tuturor timpurilor are pretenţia – şi reuşeşte – să fie cel mai bun roman de pînă acum al lui Daniel Bănulescu. Construcţia este minuţioasă, fiecare element este îmbinat cu grijă în structura de rezistenţă, iar subiectul, demn de un roman […]