Celălalt sîntem noi. Interferențe V

Pornind de la ideea că tema „străinătății“ este importantă nu doar prin prisma evenimentelor contemporane, marcate de o redefinire a granițelor – fizice și simbolice – cunoscute pînă acum, ci este şi un element definitoriu al istoriei umanității, Tompa Gábor, directorul Festivalului  Interferențe, organizat o dată la doi ani, a pus cea de-a cincea ediție sub semnul „odiseei străinului“. Spectacolele cuprinse în programul Festivalului au abordat această temă ridicînd o serie de întrebări ce țin de plasarea identitară în raport cu propriul sine și cu „celălalt“, adesea privit în opoziție, și nu în complementaritate. Ironic însă, cel mai distant „celălalt“ se regăsește, adesea, în interior, nu în exterior. Dacă mergem pe linia sineitate – alteritate ca fiind un fir roșu ce definește evoluția umanității, atunci nu este anacronic să ne întoarcem la clasici pentru a înțelege prezentul. De aceea personaje arhetipale precum Oreste, Electra, Oedip vor avea mereu ceva (nou) de transmis și de aceea voi porni în această „odisee a străinului“ cu spectacolul lui Andriy Zholdak, Electra, la Teatrul Naţional din Macedonia, Electra, după Eschil, Sofocle și Euripide. Este un spectacol flamboaiant, curajos, modern la toate nivelurile, provocator, o realizare teatrală atît de nebunească, încît pare că transcende genurile […]