Cele mai slabe albume

Cele mai nefericite albume ale anului 2009 sau, dacă cititorul doreşte, cele mai puţin inspirate, aparţin cam aceloraşi cîteva genuri, de parcă protagoniştii „s-ar fi vorbit între ei“. Ne referim la producţii de noise, punk, thrash metal (& subgenuri), post techno şi folk. Acestea sînt zonele cu predilecţie invadate de diletanţi. Nu luăm în calcul, desigur, creaţiile de dance and pop music, dificil şi inutil de monitorizat. Pe parcursul anului care abia s-a încheiat, au apărut în jur de cincizeci de materiale audio autohtone, editate pe CD-uri timbrate holografic, încadrabile în categoria onorifică „de ce toate astea?“. Topul Muzici şi Faze, care şi-a asumat riscul de a pierde prieteni falşi şi de a cîştiga duşmani adevăraţi, este structurat pe trei categorii: „Oxigen“ (primele zece poziţii), „Azot“ (următoarele patruzeci) şi „Alte Gaze“, unde au fost ordonate LP-urile la care ne vom referi mai jos.   Prezentarea noastră porneşte în mod arbitrar de la Boom, scos de Dubas şi apărut peste Prut. Albumul nu este rău, dar suferă de „optzecism“ acut. Dacă nu ar fi existat O-Zone cu al lor „vrei să pleci şi nu mă, nu mă iei …“, materialul ar fi semănat în mod direct cu Modern Talking. O întîrziere […]