Cele sase fete ale festivalului

Organizare – So-so; fiind ultima editie condusa de directoarea Lizzie Francke, totul avea un aer usor melancolic… || Selectie – So-so; nimic bubuitor, nimic devastator, nimic surprinzator; totul a mers cu pasi mici dar siguri spre mediocritate… || Facilitati – (Prea) putine; nici vorba de „accommodation“, nici vorba de tichete de masa, in schimb acces lejer la Internet si posibilitatea de a obtine bilete gratuite la filmele care nu aveau proiectii de presa (nostim, totusi, e faptul ca organizatorii iti sugerau sa cumperi bilete, la 8,30 dimineata, pentru filmele la care ei nu mai aveau gratuitati…!); in plus, 90% din oferta festivalului era disponibila pe casete video. || Peisaj – Magnific; Edinburgh-ul – vazut dimineata, la prinz si seara – ramine acelasi oras fermecator, animat, colorat, cu castel in virf de stinca, Calton Hill, prevazut cu false ruine grecesti (de sec. XVIII), cartiere intregi cu arhitectura georgiana, „crescent“-e (strazi infundate in forma de semicerc; pe una din acestea am si locuit) linistite cu case cu bay windows, pasaje/coridoare subterane printre case, parcuri, peluze si terenuri de golf la fiecare zece strazi… ||| Glamour – Vedete putine: Emma Thompson, Jacqueline Bisset, Sean Penn cu Robin Wright Penn, Sean Connery la deschidere… […]