Cele trei morţi ale bunicii
Despre devastarea Cimitirului Evreiesc de pe Şoseaua Giurgiului
- 30-10-2008
- Nr. 447
-
Riri Sylvia MANOR
- Actualitate
- 12 Comentarii
Bine că bunica e moartă. E a doua oară cînd spun această frază; prima oară am spus-o cînd am văzut că printre casele dărîmate de Ceauşescu a fost şi casa bunicii, casa în care l-a născut pe tata. Avea o singură fiică bunica, o fiică născută după trei băieţi, şi se spunea, în Bucureştiul acelei vremi, că este o a doua Iulia Hasdeu. Era prima pe şcoală şi, în plus, un copil frumos şi bun. A terminat la 21 de ani trei universităţi (Litere, Filozofie şi Academia comercială, urmate în paralel), cu magna cum laude. Dar atunci, Silvia Aberfeld a început sa tuşească şi, în cîteva luni, a murit bolnavă de o formă rapidă de tuberculoză. Bunica mi-a povestit că au fost sute de oameni la înmormîntarea ei. I-a făcut singurei ei fiice o piatră funerară din marmoră albă, cu fotografia Silviei şi un trandafir sculptat. Alături, a păstrat două locuri: pentru bunic şi pentru dînsa. Pînă a murit – în 1952 –, nu s-a îmbrăcat decît în negru şi întotdeauna îmi povestea durerea ei. Al doilea nume al meu e dat după Silvia şi am crescut cu legenda acestei minunate fiinţe umane. Am vizitat cimitirul Giurgiului ultima oară […]
Sylvia cum as putea sa te contactez? Scrie-mi la [email protected]
Sunt foarte emotionata ca emotia mea a trezit atatea emotii si ecouri.
Dar vreau sa raspund Corinei care imi recomanda sa ma mut in Israel. Traiesc in Israel „numai” din anul !960 .Dezvoltarea mea ca persoana si cariera mea universitara s-au petrecut deja in Israel. Din 1990 vin foarte des in Romania , am organizat activitati medicale si literare, am publicat doua carti in 2000 si in 2007 si ma simt acasa in ambele tari. „Ai nostri” in conceptia mea sunt cei pe care ii simt aproape,si pe care am toate motivele sa ii admir si indragesc.
Iar cat timp nu posed un cantar de cantarit rinoceri inculti – nu pot afirma nimic despre cantitatea lor intr-o anumita tara sau alta. Fair enough!
Doamna Manor exprima cu delicatete si elocventa oroarea pe care o inspira barbaria — josnicia subumana — a brutelor vinovate de profanarea cimitirului evreesc din soseaua Giurgiului. In Romania, in Franta, la Hebron, pricina unor asemenea bestialitati sunt fanatismul, imbecilitatea, pierderea oricarei urme de omenie. Fiecare dintre societatile in care se manifesta o asemenea degradare a normelor minime de civilizatie trebuie sa inteleaga dece si cum sunt posibile astfel de aberatii. In acest caz otrava reziduala a antisemitismului nu poate sa nu fi fost un factor decisiv. A fost profanat un cimitir evreesc. Ceeace s-a petrecut in soseaua Giurgiului trebuie sa constitue un semnal: eforturile pentru eliminarea morbului antisemit care salasluieste inca in adancimi trebuie sa continue cu vigoare intr-o Romanie demna de idealurile europene democratice si moderne.
Stimata d-na Silvia …impresionant articol …distinctie si apreciere atenta si corecta a fenomenului …fara emotii exacerbate cum multe au aparut dupa nelegiurea din Cimitirul Evreiesc …credibilitatea celor spuse de Dv este de nedisputat atita vreme cit amintiti in finalul articolului o alta fapta abominabila de acelas gen in cimitirul din Hebron …o pozitie dreapta si onesta ca asta e chiar rara din pacate …cam peste tot …putini sint cei ce vor intoarce pe masa toate cartile cu fata in sus …cei mai multi le aleg numai pe cele ce ii avantajeaza …Cu stima deosebita
iubita mea doamna Riri Sylvia, felicitari pentru articol! dar imi pare rau sa-ti spun ca singura solutie este sa te muti in Israel, macar esti intre ai nostri – ai tai – si presupun ca aici sint mai putin rinoceri inculti…
Un text emotionant care vorbeste in egala masura mintii!
Intradevar,cei care se odihnesc in cimitirul de pe Giurgiului auavut mai mult decat un singur final nefericit.
Deasemenea si articolul,dealtfel in mare masura foarte sensibil – pina la fraza finala, de mai sus.
Doamna Riri, va felicit pt. articol si pentru ca ati pus degetele pe rana (desi ati pus numai 8 din 10 degete, dar F.BINE si asa). Nu toti Homo Sapiens sunt constienti / accepta un mare si tragic adevar: ORICARE fanatism= Cancer fatal bolnavului si intre-gului MEDIU AMBIANT !!
Stiu destul de bine ce ai facut multi ani pentru ro -mani in suferinta (cunoscuti sau necunoscuti tie).In-
teleg deci strigatul tau dureros „Bine ca a murit bu -nica”. Regret ca mai trebue sa adaug „…si bine ca vom muri si vom fi ingropati unde traim azi”.
Acest vandalizm NU a venit ca un raspuns la o pro-vocare. Deci este dublu grav.Vandalizmul de la Hevron este reciproc. Nu scuza, dar partial explica.
„De unde au răsărit ei, aceşti oameni trişti, înăcriţi, vulgari, inculţi, uluitor de inculţi şi care îşi culeg bucuria numai insultînd pe alţii? Sau tropăind ca rinocerii peste morminte şi amintiri?”
Sunt oamenii abatuti pe care-i vedem zilnic in jurul nostru. Sunt cei ce nu se mai bucura de nimic. Sunt cei care zambesc doar in fotografiile de nunta, in concedii sau la petreceri. Sunt suma frustrarilor acumulate in timp. Si sunt atat de multi…
Un articol deosebit de frumos injghebat in memoria mortilor nostri ! Fanatismul nu are dumnezeu, cu atat mai mult – religie ! Inexplicabil cum o fiinta cu aspect uman poate vanadaliza un loc de veci, un loc ce nu se poate apara ! Nimicnicia faptasilor rezulta din faptul ca nu se pot masura cu vii !!!!! Mortii nostri, fara nationalitate, merita respectul trecerii prin viata, fiecare dupa faptele sale ! Condamnabila fapta acelora care, razbunandu-se pe piatra, tulbura linistea celor plecati spre cele vesnice. Chiar ca, nu merita nici macar sa ne suparam pe cei care, fara discernamant, au profanat niste morminte- i-am considera oameni, si nu merita !!!!
Pacat, mare pacat! Tristete si amaraciune.