Cele trei morţi ale bunicii

Despre devastarea Cimitirului Evreiesc de pe Şoseaua Giurgiului

  • Recomandă articolul
Bine că bunica e moartă. E a doua oară cînd spun această frază; prima oară am spus-o cînd am văzut că printre casele dărîmate de Ceauşescu a fost şi casa bunicii, casa în care l-a născut pe tata. Avea o singură fiică bunica, o fiică născută după trei băieţi, şi se spunea, în Bucureştiul acelei vremi, că este o a doua Iulia Hasdeu. Era prima pe şcoală şi, în plus, un copil frumos şi bun. A terminat la 21 de ani trei universităţi (Litere, Filozofie şi Academia comercială, urmate în paralel), cu magna cum laude. Dar atunci, Silvia Aberfeld a început sa tuşească şi, în cîteva luni, a murit bolnavă de o formă rapidă de tuberculoză. Bunica mi-a povestit că au fost sute de oameni la înmormîntarea ei. I-a făcut singurei ei fiice o piatră funerară din marmoră albă, cu fotografia Silviei şi un trandafir sculptat. Alături, a păstrat două locuri: pentru bunic şi pentru dînsa. Pînă a murit – în 1952 –, nu s-a îmbrăcat decît în negru şi întotdeauna îmi povestea durerea ei. Al doilea nume al meu e dat după Silvia şi am crescut cu legenda acestei minunate fiinţe umane.   Am vizitat cimitirul Giurgiului ultima oară […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.