Centru si periferie: complicatii si complicitati

(4SPACE) Pare si chiar e trendy in postmodernitate a lauda virtutile ascunse ale periferiei. Am putea chiar spune ca in lumea postmoderna periferia este o miza centrala, deopotriva a practicilor discursive si a celor spatiale, politice, economice, sociale etc. S-a definit adeseori aceasta lume ca fiind tocmai lumea nascuta din recunoasterea periferiei, din admiterea ei, fie pasnica, fie mai ales conflictuala, ca spatiu (inca o data: discursiv si practic) cu drepturi egale cu cele ale centrului. Centrul nu a devenit centru la un moment dat, pentru ca dupa aceea sa inceteze a-si mai indeplini functiile si, in consecinta, locul sau sa fie luat – cind si cum oare? – de catre periferie. Sa explicam. [cititi articolul integral in Observator cultural no. 18 (276)]