Centru si periferie in arhitectura si gindire

Numarul din iulie al revistei Arhitext (7-2005) are ca tema „Arhitectura periferica“. Alina Serban, realizatoarea dosarului, ne propune un tur in jurul „cozii“ corpului urban. Ghizi ne sint, alaturi de ea, Ciprian Mihali, Dana Vais, Jetse Oosterban, Catalin Berescu si Florin Alexandrescu. Clarificarile conceptuale le aduce filozoful de la Cluj, unul dintre primii specialisti romani in filozofia arhitecturii. Opozitia la care Ciprian Mihali reduce discutia despre periferie – sau catre care o deschide, daca vreti – este modernitate versus postmodernitate. Articolul, sintetic si descriptiv, e foucaldian, iar analiza e dialectica: modernitatea, perioada care privilegiaza centrul se distinge de postmodernitatea care adaposteste ecumenic periferiile. Dar, pentru ca identitatile sa nu se stearga, „ar fi naiv sa credem ca o modernitate implinita este aceea in care periferia ar putea fi nivelata, domesticita; dimpotriva, succesul si deopotriva esecul ei consta in productia neincetata, in proliferarea nelimitata a periferiei.“ Numai ca specific postmodernitatii este tocmai melanjul dintre centru si periferie, „mimarea centralitatii“ de catre periferie si a periferiei de catre centralitate. Ca intotdeauna, insa, periferia e „cita frunza si iarba“, invadatoare, iar centralitatea, elitista si decrepita, nu mai incolteste decit sub forma de kitsch. Dana Vais scrie despre Creatori de periferie dintr-o perspectiva estetic-vitalista […]