Cercetarea comparată a textelor cenzurate

  • Recomandă articolul
Cercetarea comparată a textelor cenzurate mi se pare un domeniu ignorat de istoria şi teoria literaturii române. E vorba, adică, de confruntarea dintre textul tipărit şi difuzat şi cel păstrat de manuscrisul aflat în arhiva scriitorului român. Exemplele s-ar putea găsi în special în ultima jumătate de secol, pentru că în perioadele mai vechi cenzura a erodat mai degrabă presa. Înainte de 1945, literatura nu îi interesa pe oamenii politici, ea nu avea nici cota, nici impactul pe care perioada de după 1945 i le-au conferit, tocmai prin instrumentalizarea ei, prin paradoxala relaţie dintre o producţie autonomă şi producţia de propagandă solicitată, finalmente impusă de oficialităţi. Literatura care rezultase a fost masiv marcată de cenzură. Dar impactul real al cenzurii, adică modul în care aceasta a influenţat textul şi a deviat „mesajul“, nu a fost niciodată analizat în amănunt. Conştiinţa unor scriitori i-a făcut să fie mai sensibili la social şi s-a creat o literatură care se dorea activă, aşa cum i se ceruse de către forţa politică, dar într-o direcţie critică şi melioristă. O altă parte a literaturii a evitat acest gen de abordare, fie izolîndu-se de cîmpul „social“ dominant, modelizat şi aparent, fie construind un cîmp „social“ simetric, […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.